DARABANĂ, darabane, s. f. 1. Tobă (mică). Pe cărărușa aceea se scursese toată tinerețea satului, către regimente, cînd au bătut darabanele. CAMILAR, N. I 330. Se auzeau tunuri bătînd. Se auzea ca o darabană afundă într-o depărtare nu mare. SADOVEANU, M. C. 102. Aduceți-mi degrabă o putină, o piele de cîne și două bețe... Și atunci îndată i se aduc cele cerute, și tălpoiul face iute o darabană. CREANGĂ, P. 310. ◊ Fig. Darabana ploii, pe acoperișuri, suna ca un cîntec de izbîndă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 86. ◊ Expr. A face (cuiva) spatele darabană = a bate zdravăn (pe cineva), a da (cuiva) o bătaie bună. (Eliptic) Ieșeau din mîinile mele cu părul vîlvoi și cu spatele darabană. HOGAȘ, H. 75. A bate darabana în (sau pe) ceva = a bate ritmic în ceva. A bătut mult o darabană nervoasă, cu degetele... pe sticla curată a biroului. POPA, V. 193. Damian vorbise rar, cu ochii în pămînt, bătînd darabana pe masă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 33. A bate darabana = a divulga un secret, a da în vileag; a bate toba. Pesemne eu nu am alta de făcut decît să bat darabana. NEGRUZZI, la TDRG. A vinde (sau a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cumpăra) la mezat. Dacă... nu pot găsi parale? Și dacă-i pune sechestru și-l vinde la darabană? C. PETRESCU, C. V. 27. Las’ părinte, nu te grăbi [să cumperi casa]... Îi cumpăra-o la darabană. CONTEMPORANUL, VI/II 12. 2. Roată de lemn plină, folosită ca roată de transmisie în anumite instalații de săpare a sondelor. – Pl. și dărăbăni (SADOVEANU, Z. C. 126).