opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.

DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.

dantelat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: dantela] 1 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este împodobit cu dantelă (1). 2 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este confecționat din dantelă (1) Si: (reg) spițărat. 3 (Pan) Care prezintă neregularități (crestături, sinuozități sau ornamente) ce dau aspectul unei dantele (1).

DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. ♦ Cu marginile dințate ca o dantelă. La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263.

dantelat a. cu dantelure: ogive dantelate AL.

*dantelát, -ă adj. (fr. dentelé). În formă de dantelă. Dințat: foile de cucută-s dantelate, nourĭ dantelați.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.

DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].

DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)

A DANTELA ~ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler

*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze

dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelează

dantela vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 sg. și pl. dantelează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)

DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)

Intrare: dantelat
dantelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dantelat
  • dantelatul
  • dantelatu‑
  • dantelată
  • dantelata
plural
  • dantelați
  • dantelații
  • dantelate
  • dantelatele
genitiv-dativ singular
  • dantelat
  • dantelatului
  • dantelate
  • dantelatei
plural
  • dantelați
  • dantelaților
  • dantelate
  • dantelatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dantela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantela
  • dantelare
  • dantelat
  • dantelatu‑
  • dantelând
  • dantelându‑
 singular plural
  • dantelează
  • dantelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dantelez
 (să)
  • dantelez
  • dantelam
  • dantelai
  • dantelasem
a II-a (tu)
  • dantelezi
 (să)
  • dantelezi
  • dantelai
  • dantelași
  • dantelaseși
a III-a (el, ea)
  • dantelează
 (să)
  • danteleze
  • dantela
  • dantelă
  • dantelase
plural I (noi)
  • dantelăm
 (să)
  • dantelăm
  • dantelam
  • dantelarăm
  • dantelaserăm
  • dantelasem
a II-a (voi)
  • dantelați
 (să)
  • dantelați
  • dantelați
  • dantelarăți
  • dantelaserăți
  • dantelaseți
a III-a (ei, ele)
  • dantelează
 (să)
  • danteleze
  • dantelau
  • dantelară
  • dantelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dantelat, dantelatăadjectiv

  • 1. Împodobit cu dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spițărat
    • format_quote Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. DLRLC
    • 1.1. Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. DLRLC
      • format_quote În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263. DLRLC
etimologie:
  • vezi dantela DEX '98 DEX '09

dantela, dantelezverb

  • 1. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cresta tăia
    • format_quote figurat Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracuri jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.