13 definiții pentru damnațiune damnație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAMNAȚIÚNE, damnațiuni, s. f. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la chinurile iadului. [Pr.: -ți-u-.Var.: damnáție s. f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis.

damnațiune sf [At: HELIADE, D. J. 170/17 / P: ~ți-u~ / V: (înv) ~ție / Pl: ~ni / E: fr damnation, lat damnatio, -onis] 1 (În mitologia greco-latină și în creștinism) Condamnare la chinurile infernului. 2 (Pgn) Condamnare. 3 (Pex) Suferință. 4 (Lit) Denumire simbolică a opoziției poetului romantic față de societate și legile acesteia Si: (rar) damnatism.

DAMNAȚIÚNE, damnațiuni, s. f. (Livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la muncile infernului. [Pr.: -ți-u-.Var.: damnáție s. f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis.

DAMNAȚIÚNE s. f. (Franțuzism livresc) Osîndire la muncile iadului. Damnațiunea lui Faust. – Pronunțat: -ți-u-.

DAMNAȚIÚNE s.f. (Liv.) Condamnare la chinurile infernului. ♦ Blestem, reprobare. [Var. damnație s.f. / cf. lat. damnatio, fr. damnation].

DAMNAȚIÚNE s. f. 1. osândire la chinurile infernului. 2. blestem. (< fr. damnation, lat. damnatio)

DAMNAȚIÚNE ~i f. livr. (în mitologia greacă și în credința creștină) Osândire la chinurile infernului. [Sil. -ți-u-] / <fr. damnation, lat. damnatio, ~onis

*damnațiúne f. (lat. damnatio, -ónis). Condamnare la muncile iaduluĭ. – Și -áție și áre.

DAMNÁȚIE s. f. v. damnațiune.

DAMNÁȚIE s. f. v. damnațiune.

damnație sf vz damnațiune

DAMNÁȚIE s.f. v. damnațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

damnațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. damnațiúnii; pl. damnațiúni

damnațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. damnațiúnii; pl. damnațiúni

Intrare: damnațiune
damnațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damnațiune
  • damnațiunea
plural
  • damnațiuni
  • damnațiunile
genitiv-dativ singular
  • damnațiuni
  • damnațiunii
plural
  • damnațiuni
  • damnațiunilor
vocativ singular
plural
damnație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damnație
  • damnația
plural
  • damnații
  • damnațiile
genitiv-dativ singular
  • damnații
  • damnației
plural
  • damnații
  • damnațiilor
vocativ singular
plural

damnațiune damnație

  • 1. livresc (În mitologia greco-romană și în religia creștină) Osândire la chinurile iadului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Damnațiunea lui Faust.
      surse: DLRLC

etimologie: