3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAMBLAGÍT, -Ă, damblagiți, -te, adj. (Pop.) Paralizat. ♦ Bolnav, cu sănătatea șubredă. – V. damblagi.

damblagit2, ~ă a [At: GOROVEI, GR. 94 / V: davl~ / Pl: ~iți, ~e / E: damblagi] 1 (Reg; d. oameni sau părți ale corpului lor) Paralizat. 2 (Reg; fam; d. oameni) Bolnav. 3 (Rar) Imobilizat din cauza paraliziei. 4 (Reg; fam) Slăbit din punct de vedere fizic. modificată

damblagit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: damblagi] (Nob) 1-3 Damblagire (1-3).

DAMBLAGÍT, -Ă, damblagiți, -te, adj. Paralizat. ♦ Bolnav, cu o sănătate șubredă. – V. damblagi.

DAMBLAGÍT, -Ă, damblagiți, -te, adj. Lovit de dambla; paralizat.

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv).

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv).

damblagí [At: CANDREA, F. 160 / V: dăm~, davl~ / Pzi: ~gesc / E: damblagiu] 1-2 vir (Pop; d. oameni, corpul sau părți ale corpului) A paraliza. 3 vr (Fam) A-și pierde puterile, sănătatea. 4 vr (Rar) A fi imobilizat din cauza paraliziei.

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Popular) A se îmbolnăvi de dambla, a deveni damblagiu. ◊ (Despre părți ale corpului) I-au damblagit mîinile.

A DAMBLAGÍ ~ésc intranz. pop. A avea dambla; a fi bolnav de dambla. /Din damblagiu

A SE DAMBLAGÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A fi lovit de dambla. /Din damblagiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

damblagí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 damblageáscă

damblagí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 sg. și pl. damblageáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: damblagit
damblagit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damblagit
  • damblagitul
  • damblagitu‑
  • damblagi
  • damblagita
plural
  • damblagiți
  • damblagiții
  • damblagite
  • damblagitele
genitiv-dativ singular
  • damblagit
  • damblagitului
  • damblagite
  • damblagitei
plural
  • damblagiți
  • damblagiților
  • damblagite
  • damblagitelor
vocativ singular
plural
davlagit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: damblagi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • damblagi
  • damblagire
  • damblagit
  • damblagitu‑
  • damblagind
  • damblagindu‑
singular plural
  • damblagește
  • damblagiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • damblagesc
(să)
  • damblagesc
  • damblageam
  • damblagii
  • damblagisem
a II-a (tu)
  • damblagești
(să)
  • damblagești
  • damblageai
  • damblagiși
  • damblagiseși
a III-a (el, ea)
  • damblagește
(să)
  • damblagească
  • damblagea
  • damblagi
  • damblagise
plural I (noi)
  • damblagim
(să)
  • damblagim
  • damblageam
  • damblagirăm
  • damblagiserăm
  • damblagisem
a II-a (voi)
  • damblagiți
(să)
  • damblagiți
  • damblageați
  • damblagirăți
  • damblagiserăți
  • damblagiseți
a III-a (ei, ele)
  • damblagesc
(să)
  • damblagească
  • damblageau
  • damblagi
  • damblagiseră
davlagi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dămblăgit
dămblăgit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

damblagit davlagit

etimologie:

  • vezi damblagi
    surse: DEX '98 DEX '09

damblagi davlagi

etimologie: