2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DALMÁTICĂ, dalmatici, s. f. 1. Tunică romană albă cu margini de purpură. 2. Mantie de ceremonie purtată de regii Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. – Din lat. dalmatica, fr. dalmatique.

dalmátică sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ice, (rar) ~ici / E: lat dalmatica] 1 Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. 2 Tunică romană albă, cu margini de purpură (purtată de împărați). 3 Manta specială de ceremonie purtată, în Evul Mediu, de regii Franței.

DALMÁTICĂ s.f. 1. Mantie albă, cu margini de purpură, purtată de împărații romani. 2. Mantie specială a regilor Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. [Gen. -cii. / < lat. dalmatica (vestis), cf. fr. dalmatique].

DALMÁTICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique)

*dalmátică f., pl. e și ĭ (lat. dalmatica, adică „din Dalmația”). Tunica albă a împăraților romanĭ. Veșmîntu alb fără mînicĭ al diaconilor, sub-diaconilor și episcopilor catolicĭ cînd oficiază.

DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique.

DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique.

dalmátic, ~ă a [At: PÂRVAN, G. 38 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat dalmaticus, -a, -um] 1-4 Dalmat (6-9). 5 Originar din Dalmația. 6 (Îs) Țărm ~ Care este format prin pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase.

DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -e, adj. Care ține de Dalmația, din Dalmația; dalmat1. Coasta dalmatică.

DALMÁTIC, -Ă adj. (Despre țărmuri) Format din golfuri, peninsule și insule de forme alungite și cu creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. [< fr. dalmatique].

DALMÁTIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus)

DALMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de Dalmația; propriu Dalmației. Port ~. 2) (despre țărmuri) Care constă din fiorduri (ca urmare a pătrunderii apelor maritime în depresiunile montane în regiunile litoralului); format din fiorduri. /<fr. dalmatique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dalmátică (haină) s. f., g.-d. art. dalmáticii; pl. dalmátici

dalmátică (haină) s. f., g.-d. art. dalmáticii; pl. dalmátici

dalmátic (referitor la Dalmația, la maluri de canale) adj. m., pl. dalmátici; f. dalmátică, pl. dalmátice

dalmátic adj. m., pl. dalmátici; f. sg. dalmátică, pl. dalmátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DALMÁTIC adj. dalmat, dalmatin. (Țărmul ~.)

DALMATIC adj. dalmatin. (Țărmul ~.)

Intrare: dalmatică
dalmatică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalmatică
  • dalmatica
plural
  • dalmatici
  • dalmaticile
genitiv-dativ singular
  • dalmatici
  • dalmaticii
plural
  • dalmatici
  • dalmaticilor
vocativ singular
plural
Intrare: dalmatic
dalmatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalmatic
  • dalmaticul
  • dalmaticu‑
  • dalmatică
  • dalmatica
plural
  • dalmatici
  • dalmaticii
  • dalmatice
  • dalmaticele
genitiv-dativ singular
  • dalmatic
  • dalmaticului
  • dalmatice
  • dalmaticei
plural
  • dalmatici
  • dalmaticilor
  • dalmatice
  • dalmaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dalmatică

  • 1. Tunică romană albă cu margini de purpură.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Mantie de ceremonie purtată de regii Franței.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. Îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă.
    surse: MDN '00

etimologie:

dalmatic

  • 1. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: dalmat (adj.) dalmatin attach_file un exemplu
    exemple
    • Coasta dalmatică.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. (Despre izvoare) Care curge continuu.
      surse: DN

etimologie: