DALMATĂ s. f. (cf. fr. dalmate): limbă romanică din grupul oriental, dispărută la sfârșitul secolului trecut (1898), odată cu ultimul ei cunoscător, Antonio Udina Burbur, sub presiunea graiurilor sârbo-croate și a dialectului venețian al limbii italiene. Era vorbită de-a lungul litoralului Mării Adriatice, în fosta provincie romană – Dalmația. Avea două dialecte: cel ragusan (vorbit în sudul Dalmației, în jurul orașului Ragusa, atestat prin texte vechi din secolele XIII-XIV) și cel vegliot (vorbit în insula Veglia și atestat prin texte din secolul al XIX-lea).