2 intrări

15 definiții

dalcaúc sm [At: HELIADE, O. II, 427 / V: ~Iha~, dălcăúc, dălhălúț / Pl: ~úci / E: tc dalkavuk] 1 (Înv) Persoană care obișnuia să mănânce permanent la mesele altora. 2 (Înv; pex) Parazit. 3 Om de nimic Si: haimana. 4 Scandalagiu. 5 Bătăuș. 6 (Iuz; dep) Agent electoral.

DALCAÚC s. m. v. dălcăuc.

DALCAÚC, dalcauci, s. m. 1. Bătăuș, scandalagiu, haimana; om de nimic. O ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliță cu reteveiul. CARAGIALE, O. II 138. 2. Agent electoral de pe vremuri. (Atestat în forma dălcăuc) La corvoadă, mă! răcneau... ipistații însoțiți de dălcăucii din guardia civilă. PAS, L. I 128. Au mai fost cotonogiți vreo doi dălcăuci de teapa lui Neagu Cioară. id. ib. 210 – Variantă: dălcăúc s. m.

DALCAÚC s. v. bătăuș, ciomăgar, ciomăgaș.

dalcauc m. parazit, lingău (vorbă aproape ieșită din uz): o ceată de dalcauci, de haimanale CAR. [Turc. DAL KAVUK, lit. căciulă lungă (cum o purtau paraziții)].

dalcaúc m. (turc. dalkauk, dalkavuk, „căciulă lungă, parazit, bufon”. V. cauc). Vechĭ. Parazit bufon. Azĭ. Iron. Agent, cirac. – Și dalhauc, dălhăuc și dălhăuț. V. dălcăuș.

DĂLCĂÚC, dălcăuci, s. m. (Pop.) Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali din trecut. [Var.: dalcaúc s. m.] – Din tc. dalkavuk.

DĂLCĂÚC, dălcăuci, s. m. Bătăuș, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenților electorali de pe vremuri. [Var.: dalcaúc s. m.] – Din tc. dalkavuk.

dălcăúc (bătăuș, om de nimic) (pop.) s. m., pl. dălcăúci

dălcăúc s. m., pl. dălcăúci

dălcăúc (dălcăúci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuș, s. m. (Mold., plutaș), dălcăușiță, s. f. (Mold., femeie care ține cîrma unei plute).

DĂLCĂÚC ~ci m. rar 1) Persoană care nu are o ocupație bine definită și umblă pe drumuri fără rost; haimana. 2) și adjectival fam. Persoană care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dalcaúc s. v. BĂTĂUȘ. CIOMĂGAR. CIOMĂGAȘ.

Intrare: dălcăuc
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dălcăuc dălcăucul
plural dălcăuci dălcăucii
genitiv-dativ singular dălcăuc dălcăucului
plural dălcăuci dălcăucilor
vocativ singular
plural
dalcauc
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dalcauc dalcaucul
plural dalcauci dalcaucii
genitiv-dativ singular dalcauc dalcaucului
plural dalcauci dalcaucilor
vocativ singular
plural
Intrare: dalcauc
dalcauc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.