opțiuni
  • info

8 definiții pentru dajnic (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

DAJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

dajnic, ~ă [At: CORESI, L. 266/12 / V: ~jdnic, dașnic, dejdnic / Pl: ~ici, ~ice / E: dajdie + -nic] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care are o datorie materială sau morală. 3-4 smf, a (Persoană) care plătea impozit în bani sau în natură Si: contribuabil, (înv) birnic, (îvr) dajd. 5-6 sm, a (Persoană sau colectivitate) care plătește tribut. 7 a (D. obiecte, produse) Care trebuie să fie dat. corectat(ă)

dajnic a. contribuabil: săteni dajnici.

dajdnic a, sm vz dajnic

dejdnic a, smf vz dajnic corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dajnic (înv.) adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, pl. dajnice

dajnic adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, pl. dajnice

dajnic adj. m., s. m., pl. dajnici; f. sg. dajnică, pl. dajnice

Intrare: dajnic (adj.)
dajnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dajnic
  • dajnicul
  • dajnicu‑
  • dajnică
  • dajnica
plural
  • dajnici
  • dajnicii
  • dajnice
  • dajnicele
genitiv-dativ singular
  • dajnic
  • dajnicului
  • dajnice
  • dajnicei
plural
  • dajnici
  • dajnicilor
  • dajnice
  • dajnicelor
vocativ singular — —
plural — —
dejdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dajdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dajnic, dajnicisubstantiv masculin
dajnică, dajnicesubstantiv feminin
dajnic, dajnicăadjectiv

  • 1. învechit (Persoană) care plătea dajdie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: birnic contribuabil
    • format_quote Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38. DLRLC
etimologie:
  • Dajdie + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.