dahie sf vz dafie¹

dáhie f. (din didahie, saŭ sb. dávija, bg. daviĭa, proces, care vine d. turc. davá. V. dava). Mold. sud. Rar. A spune dahiĭ (saŭ dăhiĭ), a vorbi în dodiĭ, a bîiguĭ, a aĭura. Vest. (dáfie). Znoavă, anecdotă.

DAFIE, dafii, s. f. (Reg.) Snoavă. – Din sb. davija.

dachiu, ~ie a vz dahiu

dafie¹ sf [At: JAHRESBER. VIII, 314 / V: (reg) dahie, dăhie / Pl: ~ii / E: srb davija] (Reg) 1 Snoavă. 2 (Îe) A spune dahii (sau dăhii) A spune lucruri fără importanță. 3 (Îal) A vorbi în dodii. 4 (Îal) A bâigui.

dahiu, ~ie a [At: DDRF / V: dachiu / Pl: ~ii / E: tc dâhi] (Mun; trm) Șiret. corectat(ă)

dăhie sf vz dafie¹

DAFIE, dafii, s. f. (Reg.) Snoavă. – Din scr. davija.

dafie f. snoavă (în Muscel). [= dahie, lit. (poveste) isteată].

dahiu a. șiret, viclean. [Turc. DAHI].

dáfie V. dahie.

dahíŭ, -íe adj. (turc. [d. ar.] dahi). Munt. Rr. azĭ. Șiret, rafinat.

dafie (reg.) (desp. -fi-e) s. f., art. dafia (desp. -fi-a), g.-d. art. dafiei; pl. dafii, art. dafiile (desp. -fi-i-)

dafie (reg.) (-fi-e) s. f., art. dafia (-fi-a), g.-d. art. dafiei; pl. dafii, art. dafiile (-fi-i-)

dafie s. f. (sil. -fi-e), g.-d. art. dafiei; pl. dafii, art. dafiile (sil. -fi-i-)

DAFIE s. v. glumă, snoavă.

dafie s. v. GLUMĂ. SNOAVĂ.

dahiu (-ie), adj. – Isteț, șiret, ager. – Mr. daiu. Tc. (arab.) dahi (Șeineanu, II, 152; Scriban), cf. ngr. νταγής, alb. dai. – Der. dahie (var. dafie), s. f. (moft, fleac), pentru a cărui der. cf. năzdrăvan › năzdrăvănie (după Scriban, de la didahie, sau din sb. davija „ceartă”).

dafie, dăfii, s.f. (reg.) 1. ispravă. 2. snoavă.

dahiu, -ie, dahii, adj. (reg.) șiret, șmecher, viclean.