2 intrări

2 definiții

dacesc, ~ească a [At: LM / Pl: ~cești / E: dac1] (Îvr) 1-4 Dac (7-10).

dăcesc, ~ească a [At: N. COSTIN, ap. DA ms / V: esc / Pl: ~ești / E: dac1 + -esc] 1 (Înv) Dacic. 2 (Îf ~țesc) Românesc.

Intrare: dăcesc
adjectiv (A81)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăcesc
  • dăcescul
  • dăcescu‑
  • dăcească
  • dăceasca
plural
  • dăcești
  • dăceștii
  • dăcești
  • dăceștile
genitiv-dativ singular
  • dăcesc
  • dăcescului
  • dăcești
  • dăceștii
plural
  • dăcești
  • dăceștilor
  • dăcești
  • dăceștilor
vocativ singular
plural
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dățesc
  • dățescul
  • dățescu‑
  • dățească
  • dățeasca
plural
  • dățești
  • dățeștii
  • dățești
  • dățeștile
genitiv-dativ singular
  • dățesc
  • dățescului
  • dățești
  • dățeștii
plural
  • dățești
  • dățeștilor
  • dățești
  • dățeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: dacesc
dacesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)