6 definiții pentru dăunașă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂUNÁȘ, -Ă, dăunași, -e, s. m. și f. (Reg.) Persoană care a suferit o pierdere; păgubaș. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -aș.

DĂUNÁȘ, -Ă, dăunași, -e, s. m. și f. (Reg.) Persoană care a suferit o pierdere; păgubaș. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -aș.

dăunáș, ~ă smf, a [At: ZANNE, P. V. 469 / Pl: ~i, ~e / E: daună + -aș] (Reg) 1-2 (Persoană) care a suferit o daună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăunáșă (reg.) (dă-u-) s. f., art. dăunáșa, g.-d. art. dăunáșei; pl. dăunáșe

dăunáșă s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. dăunáșei, pl. dăunáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂUNÁȘ s. v. păgubaș, păgubit.

Intrare: dăunașă
  • silabație: dă-u- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăunașă
  • dăunașa
plural
  • dăunașe
  • dăunașele
genitiv-dativ singular
  • dăunașe
  • dăunașei
plural
  • dăunașe
  • dăunașelor
vocativ singular
  • dăunașă
  • dăunașo
plural
  • dăunașelor

dăunaș, -ă dăunașă

etimologie:

  • Daună + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09