10 definiții pentru dăruitoare

dăruitoáre (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. dăruitoárei; pl. dăruitoáre

dăruitoáre s. f., g.-d. art. dăruitoárei; pl. dăruitoáre

DĂRUITÓR, -OÁRE, dăruitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care face un dar2; p. ext. persoană generoasă. [Pr.: -ru-i-] – Dărui + suf. -tor.

DĂRUITÓR, -OÁRE, dăruitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care face un dar2; p. ext. persoană generoasă. [Pr.: -ru-i-] – Dărui + suf. -tor.

DĂRUITÓR, -OÁRE, dăruitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face un dar; p. ext. persoană darnică, generoasă. Acești trandafiri continuau, în conștiința mea, pe frageda lor dăruitoare. GALACTION, O. I 59. ◊ (Adjectival) Ulmu-mi este verișor, Iar stejarul frățior, Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354.

dăruitór (rar) (-ru-i-) s. m., pl. dăruitóri

dăruitór s. m., pl. dăruitóri

DĂRUITÓR adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

DĂRUITÓR ~óare (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care dăruiește; om care face un dar. / a dărui + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăruitór adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

Intrare: dăruitoare
dăruitoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăruitoare dăruitoarea
plural dăruitoare dăruitoarele
genitiv-dativ singular dăruitoare dăruitoarei
plural dăruitoare dăruitoarelor
vocativ singular
plural