dârmotin sn [At: BRANDZA, FL. 105 / V: dăr~, der~, dir~ / Pl: ? / E: ngr δριμιίτης „miros acru”] (Bot; reg) 1 (Îc) ~-puturos Planta Ononis arvensis. 2 (Îc) ~-spinos Osul-iepurelui (Ononis spinosa).

dârmotin m. plantă ce formează tufe spinoase (Ononis). [Origină necunoscută].

dărmotin sn vz dârmotin

dermotin sn vz dârmotin

dirmotin sn vz dârmotin

asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.

dîrmotín m. (d. dîrmoz?) Olt. O plantă leguminoasă papilionacee puturoasă care crește pin pășunĭ, fînețe și cîmpiĭ sterpe și care se numește și osu ĭepurelui, asudu caluluĭ și sudoarea caluluĭ (onónis hircina și onónis spinosa). Rădăcina eĭ se întrebuințează în medicină.

DÂRMOTIN s. v. osul-iepurelui.

dîrmotin s. v. OSUL-IEPURELUI.