10 definiții pentru daradaică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DARADAICĂ, daradaice, s. f. (Mold.) Trăsură veche și hodorogită. Această Cristină Madolski, ca să încep cu dînsa, așa cum ai văzut-o în daradaica ei de pe vremea lui Pazvante, se trage din neamul Movileștilor. C. PETRESCU, O. P. I 228. Mă!... ce daradaică hodorogită!... Destul... stăi!... ALECSANDRI, T. I. 215.
DARADAICĂ ~ce f. pop. fam. Vehicul vechi și foarte deteriorat. [Sil. -dai-că] /<ucr. maradajka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
daradaică f. Mold. trăsură veche: ce daradaică hodorogită AL. [Rus. TARATAIKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
daradáĭcă (Mold.) și taradaĭcă (nord) f., pl. e (rut. tarudáika, trăsură hodorogită, rus. taratáika, căruță cu doŭă roate; pol. taradajka, teredajka). Est. Iron. trăsură hodorogită, droagă. – Și har- (Sadov.). V. hodoroagă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dărădaică sf vz daradaică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
taradáĭcă, V. daradaĭcă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
daradaică (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. daradaicei; pl. daradaice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
daradaică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. daradaicei; pl. daradaice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
daradaică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. daradaicei; pl. daradaice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
daradaică (-ăici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -dai-că
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
daradaică, daradaicesubstantiv feminin
- 1. Trăsură veche și hodorogită. DLRLC
- Această Cristină Madolski, ca să încep cu dînsa, așa cum ai văzut-o în daradaica ei de pe vremea lui Pazvante, se trage din neamul Movileștilor. C. PETRESCU, O. P. I 228. DLRLC
- Mă!... ce daradaică hodorogită!... Destul... stăi!... ALECSANDRI, T. I. 215. DLRLC
-
etimologie:
- maradajka NODEX