6 definiții pentru dărâmătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.
DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dărâmător, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: dărâma + -ător] 1-5 (Rar) Persoană care dărâmă (1-2, 5-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRÎMĂTOR, -OARE, dărîmători, – oare s. m. și f. Persoană care dărîmă. Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dărâmătoare (rar) s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl. dărâmătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dărâmătoare (rar) s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl. dărâmătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dărâmătoare s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl. dărâmătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dărâmător, dărâmătorisubstantiv masculin dărâmătoare, dărâmătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care dărâmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147. DLRLC
-
etimologie:
- Dărâma + sufix -ător. DEX '98 DEX '09