6 definiții pentru dărâmătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.

DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.

dărâmător, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: dărâma + -ător] 1-5 (Rar) Persoană care dărâmă (1-2, 5-7).

DĂRÎMĂTOR, -OARE, dărîmători, – oare s. m. și f. Persoană care dărîmă. Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dărâmătoare (rar) s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl. dărâmătoare

dărâmătoare (rar) s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl. dărâmătoare

dărâmătoare s. f., g.-d. art. dărâmătoarei; pl. dărâmătoare

Intrare: dărâmătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărâmătoare
  • dărâmătoarea
plural
  • dărâmătoare
  • dărâmătoarele
genitiv-dativ singular
  • dărâmătoare
  • dărâmătoarei
plural
  • dărâmătoare
  • dărâmătoarelor
vocativ singular
  • dărâmătoare
  • dărâmătoareo
plural
  • dărâmătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărâmător, dărâmătorisubstantiv masculin
dărâmătoare, dărâmătoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care dărâmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147. DLRLC
etimologie:
  • Dărâma + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.