5 definiții pentru dănuitor

dănuitór, -oáre [At: SOB. HRIS., 42 / Pl: ~i, oáre / E: dănui + -tor] (Înv) 1 smf Donator. 2 a (Îs) Hârtie ~oare Act de donație.

DĂNUITÓR, -OÁRE, dănuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care face o danie; donator. Sarcinile impuse tutulor [sic] mănăstirilor în genere de către ctitorii și dănuitorii lor. ODOBESCU, S. II 29. Epitropia, iară nu moștenirea fiind clauză principală a dănuitorului acestor moșii. I. IONESCU, D. 417.

DĂNUITÓR, -OÁRE, dănuitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Donator. – Din dănui + suf. -(i)tor.

DĂNUITÓR s. v. donator.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: dănuitor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dănuitor dănuitorul
plural dănuitori dănuitorii
genitiv-dativ singular dănuitor dănuitorului
plural dănuitori dănuitorilor
vocativ singular
plural