2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni.V. dăngăni.

DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni.V. dăngăni.

dăngănít sf [At: CONTEMPORANUL, VII, 480 / Pl: ~uri / E: dăngăni] 1-2 Dăngănire (1-2). 3 (Pex) Dangăt.

DĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei; dangăt. Dăngănitul clopotelor.

DĂNGĂNÍT n. Sunet produs de clopot la mișcare bruscă; dangăt; bătaie. /v. a dăngăni

DĂNGĂNÍ, pers. 3 dắngăne, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) A suna. [Prez. ind. și: dăngănéște] – Dang + suf. -ăni.

dăngăní [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~nésc, dắngăn / E: dang + -ăni] 1 vi (D. clopote, tălăngi) A scoate sunete caracteristice prin lovire, clătinare etc. Si: a bate, a suna. 2 vi (Rar; pan; d. oameni) A bate (ritmic) cu degetele în ceva, în semn de nerăbdare, plictiseală, nervozitate etc. 3 vt (Reg) A mângâia.

DĂNGĂNÍ, pers. 3 dăngănește, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) a suna. – Dang + suf. -ăni.[1]

  1. După DEX’09: [Prez. ind. și: dắngăne]. — LauraGellner

DĂNGĂNÍ, dăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopot) A suna.

A DĂNGĂNÍ ~ésc intranz. (despre clopote) A produce dangăte; a face „dang”; a bate. /Din dang


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăngăní (a dăngăni) vb., ind. prez. 3 sg. dăngănéște / dắngăne, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 să dăngăneáscă / să dắngăne

dăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăngănésc, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăngăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂNGĂNIT s. dangăt, (rar) bangăt. (~ clopotului.)

DĂNGĂNI vb. a bate, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.)

Intrare: dăngănit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăngănit
  • dăngănitul
  • dăngănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dăngănit
  • dăngănitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dăngăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăngăni
  • dăngănire
  • dăngănit
  • dăngănitu‑
  • dăngănind
  • dăngănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • dăngănește
(să)
  • dăngănească
  • dăngănea
  • dăngăni
  • dăngănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • dăngănesc
(să)
  • dăngănească
  • dăngăneau
  • dăngăni
  • dăngăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăngăni
  • dăngănire
  • dăngănit
  • dăngănitu‑
  • dăngănind
  • dăngănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • dăngăne
(să)
  • dăngăne
  • dăngănea
  • dăngăni
  • dăngănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • dăngăne
(să)
  • dăngăne
  • dăngăneau
  • dăngăni
  • dăngăniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăngănit

etimologie:

  • vezi dăngăni
    surse: DEX '98 DEX '09

dăngăni

etimologie:

  • Dang + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09