2 intrări

3 definiții

dăngăluí vt [At: SFC IV, 128 / Pzi: ~esc / E: danga + -ălui] (Mol; Dob; c. i. animale) A marca cu dangala Si: (înv) a dănga (1).

A DĂNGĂLUÍ ~iésc tranz. (vite) A însemna cu o danga. [Sil. -gă-lu-i] /Din danga


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DĂNGĂLUÍRE s. f. v. dăngălui. [NODEX]

Intrare: dăngălui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăngălui dăngăluire dăngăluit dăngăluind singular plural
dăngăluiește dăngăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăngăluiesc (să) dăngăluiesc dăngăluiam dăngăluii dăngăluisem
a II-a (tu) dăngăluiești (să) dăngăluiești dăngăluiai dăngăluiși dăngăluiseși
a III-a (el, ea) dăngăluiește (să) dăngăluiască dăngăluia dăngălui dăngăluise
plural I (noi) dăngăluim (să) dăngăluim dăngăluiam dăngăluirăm dăngăluiserăm, dăngăluisem*
a II-a (voi) dăngăluiți (să) dăngăluiți dăngăluiați dăngăluirăți dăngăluiserăți, dăngăluiseți*
a III-a (ei, ele) dăngăluiesc (să) dăngăluiască dăngăluiau dăngălui dăngăluiseră
Intrare: dăngăluire
dăngăluire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăngăluire dăngăluirea
plural dăngăluiri dăngăluirile
genitiv-dativ singular dăngăluiri dăngăluirii
plural dăngăluiri dăngăluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)