2 intrări

4 definiții

dăndăní pers. 3 sg. dăndăne, vb. IV refl. (reg.; despre clopote) a se legăna, a oscila.

dăndănì v. a se legăna, a oscila. [Onomatopee exprimând mișcarea alternativă a clopotelor].

dăndănésc v. intr. (d. dang și rudă cu ung. dongani, döngeni. V. bombănesc). Fam. Sun prelung (vorbind de clopotele marĭ). V. bălăngănesc.

Intrare: dăndăni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăndăni dăndănire dăndănit dăndănind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) dăndăne (să) dăndăne dăndănea dăndăni dăndănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) dăndăne (să) dăndăne dăndăneau dăndăni dăndăniseră
Intrare: dăndănire
dăndănire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăndănire dăndănirea
plural dăndăniri dăndănirile
genitiv-dativ singular dăndăniri dăndănirii
plural dăndăniri dăndănirilor
vocativ singular
plural