7 definiții pentru dănciuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci.Danci + suf. -uc.

DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci.Danci + suf. -uc.

dănciúc2 sm [At: PONTBRIANT, D. / V: dan~ / Pl: ~i / E: rs денцик] 1 (Înv) Ordonanță. 2 (Pex) Om lipsit de inteligență. 3 (Pex) Om de nimic Si: pierde-vară.

dănciúc1 sm [At: IOSIF, V. 34 / V: (reg) ~úg / Pl: ~i / E: danci + -uc] 1-2 (Pop; fam; șhp) Danci (mic) Si: dăncic (1-2), dănciucel (1-2), dănciuleț (1-2), dănciulică (1-2), dencișor (1-2).

dănciuc m. copil de țigan mai mic: o țigăncuță cu un dănciuc aproape gol în brațe CAR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dănciúc (pop.) s. m., pl. dănciúci

dănciúc s. m., pl. dănciúci

Intrare: dănciuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănciuc
  • dănciucul
  • dănciucu‑
plural
  • dănciuci
  • dănciucii
genitiv-dativ singular
  • dănciuc
  • dănciucului
plural
  • dănciuci
  • dănciucilor
vocativ singular
  • dănciucule
  • dănciuce
plural
  • dănciucilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dănciuc

  • 1. Diminutiv al lui danci.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Danci + sufix -uc.
    surse: DEX '98 DEX '09