3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂNȚUÍT s. n. (Pop.) Dănțuire. – V. dănțui.

dănțuít sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: dănțui] 1 Dansare. 2 (Fig) Săltare.

DĂNȚUÍT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui.

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dânțuiește = numele unei cântări bisericești de la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui.

dănțuí vi [At: DLR / Pzi: ~esc / E: danț + -ui] (Pop) 1 A dansa. 2 (Îs) Isaia ~ește Ritual bisericesc practicat la sfârșitul cununiei. 3 (Îas; fig) Căsătorie. 4 (Fig) A sălta.

Isaia-dănțuiește smi [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: I-sa-i-a- / E: nct] 1 Cântare care se interpretează la sfârșitul ceremoniei cununiei și care începe cu aceste cuvinte. 2 (Îlv) A cânta (sau a juca) ~ A se cununa.

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui.

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7. ◊ (Bis.) Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; fig. căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132. ◊ Expr. (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260. ◊ Tranz. (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87. ◊ Fig. Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43. – Prez. ind. și: dănțui (BENIUC, V. 38).

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ◊ Tranz. Polca, polca, vesel joc... noi te dănțuim (ALECSANDRI). ♦ Fig. A sălta. – Din danț.

A DĂNȚUÍ ~iésc intranz. pop. v. A DANSA.Isaia ~iește cântare bisericească care se cântă la sfârșitul cununiei. [Sil. -țu-i] /dans + suf. ~ui

dănțuì v. a juca, a-și mișca corpul în cadență (v. Isaia).

Isaia-dănțuiește n. 1. imn cântat la sfârșitul cununiei: azi cântăm Isaia-dănțuiește împreună AL.; 2. hora nunții: am jucat Isaia când cu răsmerița AL.; 3. fam. căsătorie: m’am jertfit pe altarul lui lsaia-dănțuiește AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dănțuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiésc, imperf. 3 sg. dănțuiá; conj. prez. 3 dănțuiáscă

dănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiésc, imperf. 3 sg. dănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dănțuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂNȚUÍ vb. v. dansa, juca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dănțuí, dănțuiesc, vb. tranz. – (reg.) A dansa. – Din danț (DLRM, DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: dănțuit (dănțuire)
dănțuit2 (dănțuire) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănțuit
  • dănțuitul
  • dănțuitu‑
plural
  • dănțuituri
  • dănțuiturile
genitiv-dativ singular
  • dănțuit
  • dănțuitului
plural
  • dănțuituri
  • dănțuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: dănțuit (part.)
dănțuit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănțuit
  • dănțuitul
  • dănțuitu‑
  • dănțui
  • dănțuita
plural
  • dănțuiți
  • dănțuiții
  • dănțuite
  • dănțuitele
genitiv-dativ singular
  • dănțuit
  • dănțuitului
  • dănțuite
  • dănțuitei
plural
  • dănțuiți
  • dănțuiților
  • dănțuite
  • dănțuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dănțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănțui
  • dănțuire
  • dănțuit
  • dănțuitu‑
  • dănțuind
  • dănțuindu‑
singular plural
  • dănțuiește
  • dănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănțuiesc
(să)
  • dănțuiesc
  • dănțuiam
  • dănțuii
  • dănțuisem
a II-a (tu)
  • dănțuiești
(să)
  • dănțuiești
  • dănțuiai
  • dănțuiși
  • dănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănțuiește
(să)
  • dănțuiască
  • dănțuia
  • dănțui
  • dănțuise
plural I (noi)
  • dănțuim
(să)
  • dănțuim
  • dănțuiam
  • dănțuirăm
  • dănțuiserăm
  • dănțuisem
a II-a (voi)
  • dănțuiți
(să)
  • dănțuiți
  • dănțuiați
  • dănțuirăți
  • dănțuiserăți
  • dănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănțuiesc
(să)
  • dănțuiască
  • dănțuiau
  • dănțui
  • dănțuiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănțui
  • dănțuire
  • dănțuit
  • dănțuitu‑
  • dănțuind
  • dănțuindu‑
singular plural
  • dănțuie
  • dănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănțui
(să)
  • dănțui
  • dănțuiam
  • dănțuii
  • dănțuisem
a II-a (tu)
  • dănțui
(să)
  • dănțui
  • dănțuiai
  • dănțuiși
  • dănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănțuie
(să)
  • dănțuie
  • dănțuia
  • dănțui
  • dănțuise
plural I (noi)
  • dănțuim
(să)
  • dănțuim
  • dănțuiam
  • dănțuirăm
  • dănțuiserăm
  • dănțuisem
a II-a (voi)
  • dănțuiți
(să)
  • dănțuiți
  • dănțuiați
  • dănțuirăți
  • dănțuiserăți
  • dănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănțuie
(să)
  • dănțuie
  • dănțuiau
  • dănțui
  • dănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dănțuit (dănțuire)

  • 1. popular Dănțuire.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi dănțui.
    surse: DEX '09

dănțui

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132.
          surse: DLRLC
    • 1.2. expresie învechit A dănțui pe funie (sau pe frânghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A umbla făcând mișcări ca de dans.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sălta 2 exemple
      exemple
      • Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87.
        surse: DLRLC
      • figurat Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Danț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX