2 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dămoli v vz domoli

DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă sau se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).

DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domolitise „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.

domol, ~oa [At: MAIOR, T. 132/5 / V: (îrg) dam~ / Pl: ~i, ~oale / E: drr domoli] 1-2 smf, a (Îoc „aspru”, „violent”) (Om) lipsit de agresivitate sau asprime Si: blajin, blând, calm, liniștit, pașnic, potolit. 3-4 smf, a (Îoc „vioi”, „iute”) (Om) lipsit de vlagă Si: molatic. 5-6 smf, a (Rar) (Om) neserios. 7 a (D. animale) Încet în mișcări și blând. 8 a (D. senzații, dureri, deprinderi etc.; îoc „aprins”, „înflăcărat”) Care a pierdut din forță Si: atenuat, calmat, diminuat, slab. 9 a (D. judecată, gândire) Care raționează fără grabă Si: chibzuit, cumpănit. 10-11 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii ori acțiuni fizice; îoc „puternic”, „tare”, „intens”) (Care se manifestă) cu intensitate, forță sau eficiență scăzută. 12 a (Rar; d. anotimpuri, climă) Temperat. 13-14 a, av (Trs; d. apă) (Care curge) lin. 15-16 a, av (D. mișcări sau lucruri văzute în mișcare; îoc „iute”, „repede”, „grăbit”, „pripit”) (Care se produce) lent și liniștit. 17 s (Îlav) Cu ~ul Cu blândețe. 18 s (Îal) Prietenește. 19 s (Reg; îlav) În ~ Fără grabă. 20 av (Fam; îe) A o lăsa (sau a o lua) (mai) ~ A proceda cu calm și răbdare. 21 i (Șîf Mai ~) Liniștește-te! 22-23 a, av (D. sunete; îoc „puternic”, „amplu”, „zgomotos”) Cu o intensitate și o frecvență reduse Si: diminuat, înfundat, molcom, slab, stins. 24-25 a, av (D. glas, cântece etc.; îoc „tare”, „aspru”, „strident”) Cu o tonalitate lipsită de stridențe, scăzută Si: încet, lin, potolit, tărăgănat. 26-27 a, av (D. compoziții muzicale) (Care se execută) într-un tempo lent. 28 a (Rar; d. limbi) Cu un ritm lent. 29 a (D. terenuri, drumuri; îoc „abrupt”, „pieziș”, „repede”) Cu sau în pantă lină. 30 a (Îvr; d. pământ) Moale. modificată

domolí [At: CORESI, EV. 52 / V: (îvr) dam~ (Pzi: 3 damoale), (înv) ~lá, (reg) ~muí, modalí, (îvr) ~mulí / Pzi: ~lésc; Cj: 3 ~leáscă, (îvr) domoále; Ip: 2 ~léște, (îvr) domoálă / E: vsl домолити сє „a obține prin rugăciuni, a implora”] 1-2 vrt (Îoc „a se înfuria”, „ a se îndârji”) A nu mai fi sau a face să nu mai fie agitat, furios, agresiv Si: a se calma, a se liniști, a se potoli. 3-4 vrt A-și căpăta sau a face să-și capete buna dispoziție. 5-6 vtr A consimți sau a face să consimtă la ceva Si: a îndupleca. 7-8 vtr (C.i. animale) A nu mai fi sau face să nu mai fie agitat sau agresiv. 9-10 vtr (rar) i (C.i. animale) A stăpâni. 11 vt (Înv; c.i. popoare) A supune. 12-13 vtr (C.i. stări psihice, dureri, pasiuni, dispute; îoc „a aprinde”, „a provoca”, „a stârni” etc.) A face să piardă sau a pierde din putere Si: a potoli, a astâmpăra, a calma. 14 vr (D. boli, epidemii; îoc „a crește”, „a se extinde”, „a se înteți”) A înceta. 15 vr (D. elemente sau fenomene ale naturii; îoc „a se intensifica”, „a se înteți”, „a crește”, „a lua amploare”) A scădea în intensitate Si: a se diminua, a slăbi, a se potoli. 16-17 vrt (D. anotimpuri, climă, vreme) A (se) tempera Si: a se îndulci, a se muia. 18 vt (Trs; c.i. lichide) A aduce la temperatura potrivită. 19-20 vtr (C.i. mișcări; îoc „a iuți”, „a grăbi”, „ a accelera”) A(-și) încetini viteza sau ritmul de desfășurare. 21 vr (Trs) A se apleca încet. 22 vr (D. sunete; îoc „a se amplifica”) A deveni mai slab, mai înfundat. 23-24 vtrp (C.i. glasul) A(-și) atenua intensitatea, tonalitatea. 25-26 vrrt (Reg; îf domui, dămoli) A (se) sfătui (în taină). 27 vr (Rar; d. terenuri) A deveni mai puțin abrupt.

DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).

DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.

DOMÓL, -OĂLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Despre mișcări sau lucruri în mișcare; în opoziție cu iute, repede, sprinten, grăbit, pripit) (Făcut) fără grabă; potolit, lin, încet. Se vedeau plugurile arînd, mersul domol al oamenilor și al vitelor în lungul brazdelor. CAMILAR, TEM. 89. Subt cerul nostru înduioșat E mai domoală hora. GOGA, P. 13. Apa curge la vale, nici mai domoală, nici mai grăbită. MACEDONSKI, O. III 31. Venea zîmbind, cu pas domol, De vîntul zilei sărutată. COȘBUC, P. II 257. ◊ (Metaforic) Peste case... Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale... luna. STANCU, C. 124. ◊ (Adverbial) Își strînse domol lucrul și se pregăti să plece. SADOVEANU, Z. C. 249. Copiii l-au zărit de pe ceardac [ariciul] Cum se mișca domol pe sub gutui, Și toți au alergat în jurul lui. TOPÎRCEANU, P. O. 134. Veselă și mîndră, cu el de mînă, calcă domol de-a lungul satului. VLAHUȚĂ, O. A. 97. ◊ (Poetic) Spuma miilor de flori... fierbea domol la adierea vîntului. GALACTION, O. I 39. ◊ Expr. A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a nu se pripi. Ascultă, coane procurorule, ia-o mai domol cu mine. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 228. 2. (Despre sunete și glas; în opoziție cu tare, zgomotos) Încet, fără zgomot; lin, înfundat. Glasul lui umplea cu un mormăit domol coridorul. SADOVEANU, O. IV 30. Un murmur domol de prisacă Plutește deasupra livezii. CAZIMIR, L. U. 15. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad. COȘBUC, P. I 48. ◊ (Metaforic) Lin singurătatea, Cu foșnet domol, Colindă cetatea. LESNEA, C. D. 29. ◊ (Adverbial) Eu am rîs domol, nu m-am temut. BENIUC, V. 9. Începuse să cînte, domol, furat, cu ochii umezi în gol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 197. ♦ (Despre vorbe; în opoziție cu aspru, răstit) Blînd, liniștit, calm. Așa o fi... a surîs bătrînul blînd și înțelept în vorba lui domoală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 332. ◊ (Adverbial; atestat în forma regională dămol) Dămol, dămol, Tribunescule! Nu te aprinde ca un stog de paie... ALECSANDRI, T. 1652. ◊ (Substantivat, rar, în loc. adv.) Cu domolul = cu blîndețe, cu binișorul, încetișor. Temîndu-se de dînsul ca să nu li strice toată pădurea, i-au zis, cu domolul: Da, lasă, lasă. SBIERA, P. 181. ♦ (Despre vorbire sau lectură) Făcut cu voce liniștită, calmă. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. 3. (Despre oameni; în opoziție cu violent, vehement, iute) Blînd, blajin, pașnic, așezat, liniștit. Lui Iordan... îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale. Era un om blînd și domol. SADOVEANU, M. C. 7. Țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. SLAVICI, O. I 73. Lazăr are trei surori, Trei surori pe trei cărări: A mai mare Mai domoală, A mai mică Mai voinică. TEODORESCU, P. P. 204. ◊ (Substantivat) Perfidele pumnale în umbră s-ascuțeau, Cei lași uitau de frică, domolii se iuțeau. MACEDONSKI, O. II 202. ♦ (Despre animale) Încet în mișcări; blînd. În revărsarea văpăii, se văzu calul sosind, un cal cuminte și domol, cu botul plecat spre pămînt. SADOVEANU, Z. C. 35. 4. (Despre atmosferă, climă, vînt, temperatură etc.; în opoziție cu aspru) Temperat, dulce, potolit; blînd. Vîntul aduce... mireasma plină de o dulce ațîțare a lanurilor de porumb, încinse de căldura domoală a toamnei. BOGZA, C. O. 246. ◊ (Poetic) Țăranii bat glodul pe-alături de boi, Venind de prin satele vremii domoale. LESNEA, I. 124. g. 5. (Despre senzații, sentimente etc.; în opoziție cu violent) Potolit, moderat, slab. Avea o durere de cap neadormită, cînd mai rea, cînd mai domoală, dar înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O. I 263. 6. (Despre pante, dealuri; în opoziție cu pieziș, povîrnit, repede, abrupt) Lin, dulce. Panta domoală a podișului s-a sfîrșit. BOGZA, C. O. 95. În partea de miazănoapte a Oltului... coline domoale se tălăzuiesc una după alta. id. ib. 258.- Variantă: (Mold., rar) dămól, -oálă adj.

DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii; în opoziție cu înteți, agita) A se liniști, a se potoli, a se modera, a scădea. [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178. Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. 2. Tranz. (Cu complemente care indică o mișcare; în opoziție cu iuți, grăbi, zori) A face să se miște mai încet; a încetini, a rări. Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303. După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251. Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27. ◊ Refl. Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50. Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19. ♦ (Cu privire la cai sau la vite) A struni, a înfrîna. Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211. Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690. 3. Tranz. (În opoziție cu îndîrji, aprinde, înfuria) A potoli, a calma, a tempera, a astîmpăra, a îmblînzi. Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM. 10. Bădiță Neonil, să deschid ușa?Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96. Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR. 5. ◊ Refl. Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283. Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433. Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159. Vrea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94. 4. Refl. (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bîntui) A scădea, a pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară. După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57. 5. Refl. (Despre o pantă, un deal etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin. Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38.

DOMÓL ~oále (~óli, ~oále) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de iuțeală, de repeziciune; încet; liniștit; blând; blajin. 2) fig. (despre senzații, sentimente) Care este de o intensitate scăzută; moderat. 3) (despre climă, vânt, atmosferă) Care nu provoacă senzații violente sau dezagreabile; blând. 4) și adverbial Care este fără grabă; încet; lin; alene. 5) (despre forme de relief) Care este puțin înclinat; cu un unghi mic de înclinație; lin. /a domoli

A DOMOLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty

A SE DOMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se liniști; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se liniști; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-și reduce unghiul de înclinație. /<ucr. domolyty

domol a. liniștit, blând. ║ adv. încet. [Abstras din domolì].

arată toate definițiile

Intrare: domol
domol adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domol
  • domolul
  • domolu‑
  • domoa
  • domoala
plural
  • domoli
  • domolii
  • domoale
  • domoalele
genitiv-dativ singular
  • domol
  • domolului
  • domoale
  • domoalei
plural
  • domoli
  • domolilor
  • domoale
  • domoalelor
vocativ singular
plural
dămol adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dămol
  • dămolul
  • dămoa
  • dămoala
plural
  • dămoli
  • dămolii
  • dămoale
  • dămoalele
genitiv-dativ singular
  • dămol
  • dămolului
  • dămoale
  • dămoalei
plural
  • dămoli
  • dămolilor
  • dămoale
  • dămoalelor
vocativ singular
plural
Intrare: domoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domoli
  • domolire
  • domolit
  • domolitu‑
  • domolind
  • domolindu‑
singular plural
  • domolește
  • domoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domolesc
(să)
  • domolesc
  • domoleam
  • domolii
  • domolisem
a II-a (tu)
  • domolești
(să)
  • domolești
  • domoleai
  • domoliși
  • domoliseși
a III-a (el, ea)
  • domolește
(să)
  • domolească
  • domolea
  • domoli
  • domolise
plural I (noi)
  • domolim
(să)
  • domolim
  • domoleam
  • domolirăm
  • domoliserăm
  • domolisem
a II-a (voi)
  • domoliți
(să)
  • domoliți
  • domoleați
  • domolirăți
  • domoliserăți
  • domoliseți
a III-a (ei, ele)
  • domolesc
(să)
  • domolească
  • domoleau
  • domoli
  • domoliseră
domola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dămoli
  • dămolire
  • dămolit
  • dămolitu‑
  • dămolind
  • dămolindu‑
singular plural
  • dămolește
  • dămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dămolesc
(să)
  • dămolesc
  • dămoleam
  • dămolii
  • dămolisem
a II-a (tu)
  • dămolești
(să)
  • dămolești
  • dămoleai
  • dămoliși
  • dămoliseși
a III-a (el, ea)
  • dămolește
(să)
  • dămolească
  • dămolea
  • dămoli
  • dămolise
plural I (noi)
  • dămolim
(să)
  • dămolim
  • dămoleam
  • dămolirăm
  • dămoliserăm
  • dămolisem
a II-a (voi)
  • dămoliți
(să)
  • dămoliți
  • dămoleați
  • dămolirăți
  • dămoliserăți
  • dămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • dămolesc
(să)
  • dămolească
  • dămoleau
  • dămoli
  • dămoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

domol dămol

  • 1. adesea adverbial Care se mișcă sau se face fără grabă.
    exemple
    • Se vedeau plugurile arînd, mersul domol al oamenilor și al vitelor în lungul brazdelor. CAMILAR, TEM. 89.
      surse: DLRLC
    • Subt cerul nostru înduioșat E mai domoală hora. GOGA, P. 13.
      surse: DLRLC
    • Apa curge la vale, nici mai domoală, nici mai grăbită. MACEDONSKI, O. III 31.
      surse: DLRLC
    • Venea zîmbind, cu pas domol, De vîntul zilei sărutată. COȘBUC, P. II 257.
      surse: DLRLC
    • metaforic Peste case... Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale... luna. STANCU, C. 124.
      surse: DLRLC
    • Își strînse domol lucrul și se pregăti să plece. SADOVEANU, Z. C. 249.
      surse: DLRLC
    • Copiii l-au zărit de pe ceardac [ariciul] Cum se mișca domol pe sub gutui, Și toți au alergat în jurul lui. TOPÎRCEANU, P. O. 134.
      surse: DLRLC
    • Veselă și mîndră, cu el de mînă, calcă domol de-a lungul satului. VLAHUȚĂ, O. A. 97.
      surse: DLRLC
    • poetic Spuma miilor de flori... fierbea domol la adierea vîntului. GALACTION, O. I 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (și) adverbial A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ascultă, coane procurorule, ia-o mai domol cu mine. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 228.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă.
    exemple
    • Glasul lui umplea cu un mormăit domol coridorul. SADOVEANU, O. IV 30.
      surse: DLRLC
    • Un murmur domol de prisacă Plutește deasupra livezii. CAZIMIR, L. U. 15.
      surse: DLRLC
    • Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • metaforic Lin singurătatea, Cu foșnet domol, Colindă cetatea. LESNEA, C. D. 29.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Eu am rîs domol, nu m-am temut. BENIUC, V. 9.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Începuse să cînte, domol, furat, cu ochii umezi în gol. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 197.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre oameni și animale:
    exemple
    • Lui Iordan... îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale. Era un om blînd și domol. SADOVEANU, M. C. 7.
      surse: DLRLC
    • Țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. SLAVICI, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • Lazăr are trei surori, Trei surori pe trei cărări: A mai mare Mai domoală, A mai mică Mai voinică. TEODORESCU, P. P. 204.
      surse: DLRLC
    • În revărsarea văpăii, se văzu calul sosind, un cal cuminte și domol, cu botul plecat spre pămînt. SADOVEANU, Z. C. 35.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Perfidele pumnale în umbră s-ascuțeau, Cei lași uitau de frică, domolii se iuțeau. MACEDONSKI, O. II 202.
      surse: DLRLC
  • 4. Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.:
    exemple
    • Vîntul aduce... mireasma plină de o dulce ațîțare a lanurilor de porumb, încinse de căldura domoală a toamnei. BOGZA, C. O. 246.
      surse: DLRLC
    • poetic Țăranii bat glodul pe-alături de boi, Venind de prin satele vremii domoale. LESNEA, I. 124.
      surse: DLRLC
  • 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moderat potolit slab attach_file un exemplu
    exemple
    • Avea o durere de cap neadormită, cînd mai rea, cînd mai domoală, dar înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O. I 263.
      surse: DLRLC
  • 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dulce (adj.) lin (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Panta domoală a podișului s-a sfîrșit. BOGZA, C. O. 95.
      surse: DLRLC
    • În partea de miazănoapte a Oltului... coline domoale se tălăzuiesc una după alta. BOGZA, C. O. 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

domoli domola domui domuli dămoli

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să se miște sau a se mișca mai încet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rări încetini attach_file 5 exemple
    exemple
    • Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303.
      surse: DLRLC
    • După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50.
      surse: DLRLC
    • Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A înfrâna, a struni un animal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: struni înfrâna attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211.
        surse: DLRLC
      • Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate.
    exemple
    • [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178.
      surse: DLRLC
    • Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera.
    exemple
    • Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM. 10.
      surse: DLRLC
    • Bădiță Neonil, să deschid ușa? – Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96.
      surse: DLRLC
    • Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR. 5.
      surse: DLRLC
    • Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283.
      surse: DLRLC
    • Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433.
      surse: DLRLC
    • Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
      surse: DLRLC
    • Vrea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bântui) A pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară.
    exemple
    • După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38.
      surse: DLRLC

etimologie: