8 definiții pentru dăltuitură

dăltuitúră sf [At: I. IONESCU, P. 252 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: dăltui + -tură] 1 Dăltuire (1). 2 (Spc) Sculptare. 3 Dăltuire (3). 4 (Ccr) Dăltuială (4). 5 Crestătură făcută cu dalta (1). 6 (Reg) Firidă. 7 Semn făcut cu potricala1 la una dintre urechile oii cu scopul de a putea fi ușor recunoscute (de proprietar).

DĂLTUITÚRĂ, dăltuituri, s. f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tură.

DĂLTUITÚRĂ, dăltuituri, s. f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tură.

DĂLTUITÚRĂ, dăltuituri, s. f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută cu dalta. Teascul este făcut dintr-o masă paralelogramă, în care se face de jur împrejur o dăltuitură... În dăltuitură se pun doage. I. IONESCU, P. 252.

dăltuitúră (rar) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. dăltuitúrii; pl. dăltuitúri

dăltuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. dăltuitúrii; pl. dăltuitúri

DĂLTUITÚRĂ s. v. cioplitură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DĂLTUITÚRĂ s. cioplitură, crestătură, scobitură, (reg.) crestéz. (O ~ în lemn.)

Intrare: dăltuitură
dăltuitură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăltuitu dăltuitura
plural dăltuituri dăltuiturile
genitiv-dativ singular dăltuituri dăltuiturii
plural dăltuituri dăltuiturilor
vocativ singular
plural