2 definiții pentru dălcăuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.

DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.

DĂLCĂÚȚ, dălcăuți, s. m. (Familiar) Prieten, ortac. Meșterii sînt dălcăuții mei de petrecere și scandaluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 131.

Intrare: dălcăuț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dălcăuț
  • dălcăuțul
  • dălcăuțu‑
plural
  • dălcăuți
  • dălcăuții
genitiv-dativ singular
  • dălcăuț
  • dălcăuțului
plural
  • dălcăuți
  • dălcăuților
vocativ singular
  • dălcăuțule
  • dălcăuțe
plural
  • dălcăuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dălcăuț

etimologie: