dălboánă sf [At: MARDARIE, L. 45 / V: dâl~ / Pl: ~ne / E: ctî dălbină și bulboană] (Înv) Dulbină.

dălboánă, dălboane, (dâlboană, dâlbină, bulboană), s.f. – (reg.) 1. Loc adânc pe cursul unei ape (Bilțiu, 1994). 2. Vârtej de apă, vâltoare. ♦ (top.) Dâlbina popii, fânațe în Lăpușu Românesc (Vișovan, 2008). – Var. a lui bulboană, bulboacă (cf. bulbuc) (Scriban).