2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.

dăulá2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăiná, dăhălá, dăhoiná, dăhu~, dăoiná, dăiná, dehălá, dehoiá, dehu~, deulá, deolá, doholá, duhălá / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I.

dăulá (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăuleáză

dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză

DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti.

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].

Intrare: dăula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăula dăulare dăulat dăulând singular plural
dăulea dăulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăulez (să) dăulez dăulam dăulai dăulasem
a II-a (tu) dăulezi (să) dăulezi dăulai dăulași dăulaseși
a III-a (el, ea) dăulea (să) dăuleze dăula dăulă dăulase
plural I (noi) dăulăm (să) dăulăm dăulam dăularăm dăulaserăm, dăulasem*
a II-a (voi) dăulați (să) dăulați dăulați dăularăți dăulaserăți, dăulaseți*
a III-a (ei, ele) dăulea (să) dăuleze dăulau dăula dăulaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăhula dăhulare dăhulat dăhulând singular plural
dăhulea dăhulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăhulez (să) dăhulez dăhulam dăhulai dăhulasem
a II-a (tu) dăhulezi (să) dăhulezi dăhulai dăhulași dăhulaseși
a III-a (el, ea) dăhulea (să) dăhuleze dăhula dăhulă dăhulase
plural I (noi) dăhulăm (să) dăhulăm dăhulam dăhularăm dăhulaserăm, dăhulasem*
a II-a (voi) dăhulați (să) dăhulați dăhulați dăhularăți dăhulaserăți, dăhulaseți*
a III-a (ei, ele) dăhulea (să) dăhuleze dăhulau dăhula dăhulaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dehula dehulare dehulat dehulând singular plural
dehulea dehulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dehulez (să) dehulez dehulam dehulai dehulasem
a II-a (tu) dehulezi (să) dehulezi dehulai dehulași dehulaseși
a III-a (el, ea) dehulea (să) dehuleze dehula dehulă dehulase
plural I (noi) dehulăm (să) dehulăm dehulam dehularăm dehulaserăm, dehulasem*
a II-a (voi) dehulați (să) dehulați dehulați dehularăți dehulaserăți, dehulaseți*
a III-a (ei, ele) dehulea (să) dehuleze dehulau dehula dehulaseră
doola
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duhăla
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dăhula
dăhula
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)