O definiție pentru dăcesc dățesc

dăcesc, ~ească a [At: N. COSTIN, ap. DA ms / V: esc / Pl: ~ești / E: dac1 + -esc] 1 (Înv) Dacic. 2 (Îf ~țesc) Românesc.

Intrare: dăcesc
adjectiv (A81)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăcesc dăcescul dăcească dăceasca
plural dăcești dăceștii dăcești dăceștile
genitiv-dativ singular dăcesc dăcescului dăcești dăceștii
plural dăcești dăceștilor dăcești dăceștilor
vocativ singular
plural
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dățesc dățescul dățească dățeasca
plural dățești dățeștii dățești dățeștile
genitiv-dativ singular dățesc dățescului dățești dățeștii
plural dățești dățeștilor dățești dățeștilor
vocativ singular
plural