dârnit¹ sn [At: MDA ms / V: ~nâit¹, ~nuit¹ / Pl: ~uri / E: dârni] (Ban) 1-2 Dârnire (1-2). 3 (Pex) Oprire. 4-5 Dârnire (4-5).

dârnit², ~ă a [At: MDA ms / V: ~nâit², ~nuit² / Pl: ~iți, ~e / E: dârni] (Ban) 1 A cărui demnitate a fost atinsă. 2 Care a fost făcut să regreseze. 3 (Pex) Oprit². 4 Care a fost afectat de cineva. 5 Căruia i s-au creat probleme.

dârnâit¹ sn vz dârnit¹

dârnâit², ~ă a vz dârnit²

dârnuit¹ sn vz dârnit¹

dârnuit², ~ă a vz dârnit²