2 intrări

16 definiții

DÂRJÉNIE s. f. v. dârzenie.

DÂRJÉNIE s. f. v. dârzenie.

dârzénie sf [At: ADAM, R. 136 / V: (reg) ~rjé~ / Pl: ~íi / E: dârz + -enie] 1-4 (Fire sau) manifestare de om dârz (1-2) Si: (înv) dârzie (1-4), (îvr) dârzoșenie (1-4), dărzoșie (1-4). 5 Curaj. 6 Obrăznicie. 7 Fermitate. 8 Înverșunare. 9 Nesupunere a animalelor domestice Si: (înv) dârzie (9), (îvr) dârzoșenie (9), dârzoșie (9) 10 Agresivitate. 11 (Pex; înv) Sprinteneală. 12 Încăpățânare. 13 Orgoliu. 14 (Mol) Vigoare a unui om în vârstă Si: (înv) dârzie (14), (rar) dârzoșenie (14), dârzoșie (14).

DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie.

DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjénie s. f.] – Dârz + suf. -enie.

DÎRZÉNIE s. f. 1. Fire sau manifestare de om dîrz; îndrăzneală, curaj, cutezanță, hotărîre. Tudor și mișcarea condusă de el ne arată... dîrzenia luptei poporului pentru libertate. IST. R.P.R. 297. Își recăpăta dîrzenia și avea simțămîntul că niciodată nu se va mai întoarce în foc. CAMILAR, N. I 303. 2. Îndărătnicie, încăpățînare, înverșunare; perseverență. Neîndurători față de ei înșiși și față de pămîntul pe care s-au pomenit, l-au muncit cu dîrzenie, silindu-l să se acopere de roade. BOGZA, C. O. 270. 3. Mîndrie, semeție. În ciuda hainelor boțite și rupte, în ciuda murdăriei înspăimîntătoare care-i acoperea parcă și ochii, își păstra neștirbită și dîrzenia și demnitatea. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: dîrjénie (POPA, V. 307) s. f.

dârzénie (-ni-e) s. f., art. dârzénia (-ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei

dârzénie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzénia (sil. -ni-a), g.-d. dârzénii, art. dârzéniei

DÂRZÉNIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

DÂRZÉNIE s. v. mândrie, semeție.

DÂRZÉNIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeție; fală; măreție. [Art. dârzenia; G.-D. dârzeniei; Sil. -ni-e] /dârz + suf. ~enie

dîrjénie f. (d. dîrj orĭ d. bg. dŭržanie, ținere, duržanie, îndrăzneală). Munt. Îndîrjire: dîrjenia cu care vorbise. (CL. 1910, 5, 548).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÂRZÉNIE s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditáte, petulánță, (rar) cutezáre, (pop. și fam.) súflet, (pop.) inimă, voinicíe, (înv.) dîrzíe, îndrăzníre, mărinimíe, semețíre, (grecism înv.) táros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.) 2. fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăíre, statornicie, (livr.) decízie, (înv.) nepréget, (fig.) inflexibilitáte. (0~ de granit.) 3. încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicíe. (~ în realizarea țelului urmărit.) 4. îndîrjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

dîrzénie s. v. MÎNDRIE. SEMEȚIE.

Intrare: dârzenie
dârzenie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârzenie dârzenia
plural
genitiv-dativ singular dârzenii dârzeniei
plural
vocativ singular
plural
dârjenie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârjenie dârjenia
plural
genitiv-dativ singular dârjenii dârjeniei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dârjenie
dârjenie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.