17 definiții pentru dârdală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂRDALĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă.Dârd[âi] + suf. -eală.

dârda sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 85 / V: (reg) dăr~, ~dea~, doa~, ~rgoa~ / Pl: ~le / E: dârd (âi) + -ală] (Reg) 1 Persoană care vorbește mult și fără rost. 2 (Pex) Om de nimic. 3 (Îe) A ajunge slugă la ~ A ajunge într-o stare de decădere Vz dârloagă (11). 4 (Pex) Obiect uzat, lipsit de orice valoare. 5 (Fig) Persoană în vârstă lipsită de putere. 6 (Rar) Femeie care nu toarce bine. 7 (Pan) Cal slab, bătrân și neputincios. 8 (Buc) Căruță proastă. 9 (Buc) Trăsură hodorogită. 10 (Prc) Sumă de bani plătită ca despăgubire pentru stricăciunea făcută de un cal într-o semănătură.

DÂRDALĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. (Fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă.Dârd[âi] + suf. -ală.

dârdală m. Mold. 1. flecar, toacă-gura: obraznică dârdală AL.; 2. cal prost.

DÎRDALĂ, dîrdale, s. f. (Regional) 1. Persoană care vorbește mult și fără rost; flecar; p. ext. om de nimic. Căci nici noi sîntem nește dîrdale. BUDAI-DELEANU, Ț. 85. Ce dîrdală de om, vorbește gura fără el! Șez. XXIII 45. 2. Cal slab, bătrîn și neputincios; dîrloagă, mîrțoagă, gloabă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dîrdală = a ajunge slugă la dîrloagă, v. dîrloagă.

dîrdálă f., pl. e (d. dîrdîĭ). Mold. Fam. Persoană care tot dîrdîĭe (flecărește).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dârda (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

dârda (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

dârda s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÂRDA s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

DÂRDA s. v. amendă, gloabă, mârțoagă, penalitate, penalizare.

dîrda s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

dîrda s. v. AMENDĂ. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ. PENALITATE. PENALIZARE.

Intrare: dârdală
dârdală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârda
  • dârdala
plural
  • dârdale
  • dârdalele
genitiv-dativ singular
  • dârdale
  • dârdalei
plural
  • dârdale
  • dârdalelor
vocativ singular
plural
dărdală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârgoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârdoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârdeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dârda, dârdalesubstantiv feminin

etimologie:
  • Dârd[âi] + sufix -eală DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.