2 intrări

5 definiții

dârare sf vz dârâre

DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.

DÂRÁ vb. I. v. dârî.

Intrare: dâra
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dâra
  • dârare
  • dârat
  • dârând
singular plural
  • dârea
  • dârați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dârez
(să)
  • dârez
  • dâram
  • dârai
  • dârasem
a II-a (tu)
  • dârezi
(să)
  • dârezi
  • dârai
  • dârași
  • dâraseși
a III-a (el, ea)
  • dârea
(să)
  • dâreze
  • dâra
  • dâră
  • dârase
plural I (noi)
  • dârăm
(să)
  • dârăm
  • dâram
  • dârarăm
  • dâraserăm
  • dârasem
a II-a (voi)
  • dârați
(să)
  • dârați
  • dârați
  • dârarăți
  • dâraserăți
  • dâraseți
a III-a (ei, ele)
  • dârea
(să)
  • dâreze
  • dârau
  • dâra
  • dâraseră
Intrare: dârare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârare
  • dârarea
plural
  • dârări
  • dârările
genitiv-dativ singular
  • dârări
  • dârării
plural
  • dârări
  • dârărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)