2 intrări

5 definiții

DÎRÎ́, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile ? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîrá (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.

DÂRÁ vb. I. v. dârî.

Intrare: dâra
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dâra dârare dârat dârând singular plural
dârea dârați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dârez (să) dârez dâram dârai dârasem
a II-a (tu) dârezi (să) dârezi dârai dârași dâraseși
a III-a (el, ea) dârea (să) dâreze dâra dâră dârase
plural I (noi) dârăm (să) dârăm dâram dârarăm dâraserăm, dârasem*
a II-a (voi) dârați (să) dârați dârați dârarăți dâraserăți, dâraseți*
a III-a (ei, ele) dârea (să) dâreze dârau dâra dâraseră
Intrare: dârare
dârare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârare dârarea
plural dârări dârările
genitiv-dativ singular dârări dârării
plural dârări dârărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)