2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dâra vt vz dârî

DÂRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

DÂRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

dâ sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~re / E: bg дира, srb dira, vsl дира] 1-2 Urmă îngustă și uniformă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă (de o roată sau) de un obiect târât. 3-4 Urmă lungă și îngustă lăsată de scurgerea în timpul mersului (a unui lichid sau) a unor grăunțe, firimituri etc. 5 (Pgn) Urmă. 6 (Fig) Val lăsat în urmă de o ambarcațiune. 7 (Fig) Fir de fum pe cer. 8 (Pan) Brazdă a plugului. 9 (Îe) A umbla în (sau de) ~ra cuiva (sau a ceva) A fi preocupat de cineva sau de ceva. 10 (Îae) A se strădui să fie pe placul cuiva. 11 (Mun; îe) A (o) da-n ~ (sau a-i lua ~ra) A descoperi cauza. 12 (Îae) A găsi soluția. 13 (Fam; îe) A face ~ prin barbă A începe o acțiune. 14-15 (Fig; îae) A face începutul unui obicei (rău). 16 (Fig; îae) A crea un precedent. 17 Linie trasă pe o suprafață. 18 Cicatrice în formă de linie. 19 (Pex) Dungă pe un material imprimat. 20 Urmă lăsată de animale în timpul deplasării. 21 (Pex) Șir de obiecte sau de persoane rămase în urma cuiva sau rezultate dintr-un eveniment. 22 (Pex) Rază de lumină.

dârî vt [At: TDRG / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: dâră] (Pop; d. ființe) 1 A se deplasa lăsând o dâră (20) 2 A călca și strivi ceva în cursul deplasării Si: dâra (2).

derea2 sf vz dâră[1] modificată

  1. În original, probabil accentuat incorect: derea. cata

DÎRA vb. I. v. dîrî.

DÎRĂ, dîre, s. f. 1. Urmă continuă lăsată pe pămînt, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect tîrît; p. ext. urmă care se face pe pămînt sau pe un obiect prin curgerea unui lichid, a unor grăunțe etc. A dispărut o sanie ușoară, Lăsînd în urmă două dîre lucii. CAZIMIR, L. U. 37. Pe brațul Nataliei se vedea o dîră de sînge. Se lovise căzînd. D. ZAMFIRESCU, R. 172. Ei se luase după dîra de mălai ce o presărase fata. ISPIRESCU, L. 334. [Mama-pădurilor] fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă. EMINESCU, N. 8. ◊ Fig. Apele lui trag în lungul pămîntului dîra adîncă... a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O. 11. Deodată cei 90 fr. pierduți îi răsăriră înainte, cu o dîră de mizerii după dînșii: chiria casei, birtul. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Expr. A face dîră = a lăsa urme, semne (că a umblat cineva pe acolo). A face dîră prin barbă = a face începutul unui lucru, a stabili un obicei (rău), a crea precedente. ♦ Urme lăsate de om sau de un animal pe pămînt, pe zăpadă etc. Iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii și a încurca dîra lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU, S. III 41. Mi-ar place să străbat... luncile cu răchită, după umbra dîrei de mistreț. id. ib. 77. Să iei dîra Oilor Pînă-n calea Furilor. TEODORESCU, P. P. 515. ♦ Fig. Urmă de miros (de parfum etc.) lăsată de cineva. Lăsase pe urma ei o dîră de miros de aer, pe care nasul Pisicuții, cu mult mai priceput decît al meu, o descoperise. HOGAȘ, M. N. 94. 2. Dungă, rază de lumină. Iazul sta neclintit ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dîră de lumină albă din fund pînă la mal. SADOVEANU, O. I 379. Prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți. CARAGIALE, O. II 226. Nu soare a răsărit, Ci murgu-mi e-mpodobit, Numai aur și argint, Face dîră pe pămînt. PĂSCULESCU, L. P. 61.

DÎRÎ, dîrăsc, vb. IV. Tranz. (Popular) A călca (ceva) lăsînd dîre. Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. – Variantă: dîra (TEODORESCU, P. P. 67) vb. I.

DÂRĂ ~e f. 1) Urmă neîntreruptă lăsată de un obiect târât (pe pământ, pe nisip, pe zăpadă), de un lichid ce se scurge etc. 2) Șir de urme lăsate de un om sau de un animal (pe pământ, pe nisip sau pe zăpadă). 3): ~ de lumină rază de lumină proiectată în întuneric de o sursă. /<sl. dira

dâră f. șir de urme: pe dâra de sânge se urmărește vânătul. [Serb. DIRA, drum, trecerea unei oștiri].

dî f., pl. e și î (sîrb. dira, gaură, zgîrietură, drum, trecere a uneĭ armate; bg. dirĕa, d. vsl. dira, despicătură, d. drati-deron, a zgîria, a despica. V. draniță, dîrăsc, odor, puzdere, zdreanță). Urmă continuă: corabia mergînd lasă (orĭ face) o dîră pe apă, în urma animaluluĭ rănit a rămas o dîră de sînge. Fig. A face dîră (pin barbă), a crea un precedent, a începe un lucru.

dîrăsc, a dîrî v. tr. (vsl. drati-deron, a zgîria, după tipu pîrăsc ș.a. O var. a acestuĭ verb e zgîrîi). Munt. Rar. Calc, strivesc, vorbind de flori și ĭarbă: ce florĭ diraște? (Teod. P.P. 67 ȘI 627).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dâ s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

dârî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 1 dâram; conj. prez. 1 sg. să dârăsc, 3 să dârască

dâ s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

dârî (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 3 sg. dâra, perf. s. 3 sg. dârî, 1 pl. dârârăm, m.m.c.p. 3 sg. dârâse, 3 pl. dârâseră; conj. prez. 3 dârască; ger. dârând; part. dârât

dâră s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

dârî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăște, imperf. 3 sg. dâra; conj. prez. 3 sg. și pl. dârască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÂRĂ s. 1. urmă, (reg.) șarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sânge.) 2. v. rază.

DÎ s. 1. urmă, (reg.) șarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sînge.) 2. dungă, fascicul, fîșie, rază, trîmbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dîră (dîre), s. f. – Urmă. – Mr. dîră, megl. diră. Sl. dirá „gaură, urmă” (G. Mohl, Mél. Soc. Ling., VII, 160; Tiktin; Candrea), cf. sb. dirá, bg. dyria, slov. dira.Der. dîri, vb. (Trans., a urmări, a adulmeca), cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dîrîi, vb. (Trans. de Nord, a zgîria), care pare a se fi încrucișat cu sl. dirati (Candrea).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face dâră prin barbă expr. (fig.) a lua inițiativa, a face primul pas.

Intrare: dâră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâ
  • dâra
plural
  • dâre
  • dârele
genitiv-dativ singular
  • dâre
  • dârei
plural
  • dâre
  • dârelor
vocativ singular
plural
Intrare: dârî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dârî
  • dârâre
  • dârât
  • dârâtu‑
  • dârând
  • dârându‑
singular plural
  • dârăște
  • dâraște
  • dârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dârăsc
(să)
  • dârăsc
  • dâram
  • dârâi
  • dârâsem
a II-a (tu)
  • dârăști
(să)
  • dârăști
  • dârai
  • dârâși
  • dârâseși
a III-a (el, ea)
  • dârăște
  • dâraște
(să)
  • dârască
  • dâra
  • dârî
  • dârâse
plural I (noi)
  • dârâm
(să)
  • dârâm
  • dâram
  • dârârăm
  • dârâserăm
  • dârâsem
a II-a (voi)
  • dârâți
(să)
  • dârâți
  • dârați
  • dârârăți
  • dârâserăți
  • dârâseți
a III-a (ei, ele)
  • dârăsc
(să)
  • dârască
  • dârau
  • dârâ
  • dârâseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dâra
  • dârare
  • dârat
  • dâratu‑
  • dârând
  • dârându‑
singular plural
  • dârea
  • dârați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dârez
(să)
  • dârez
  • dâram
  • dârai
  • dârasem
a II-a (tu)
  • dârezi
(să)
  • dârezi
  • dârai
  • dârași
  • dâraseși
a III-a (el, ea)
  • dârea
(să)
  • dâreze
  • dâra
  • dâră
  • dârase
plural I (noi)
  • dârăm
(să)
  • dârăm
  • dâram
  • dârarăm
  • dâraserăm
  • dârasem
a II-a (voi)
  • dârați
(să)
  • dârați
  • dârați
  • dârarăți
  • dâraserăți
  • dâraseți
a III-a (ei, ele)
  • dârea
(să)
  • dâreze
  • dârau
  • dâra
  • dâraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dâ, dâresubstantiv feminin

  • 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A dispărut o sanie ușoară, Lăsînd în urmă două dîre lucii. CAZIMIR, L. U. 37. DLRLC
    • format_quote Pe brațul Nataliei se vedea o dîră de sînge. Se lovise căzînd. D. ZAMFIRESCU, R. 172. DLRLC
    • format_quote Ei se luase după dîra de mălai ce o presărase fata. ISPIRESCU, L. 334. DLRLC
    • format_quote [Mama-pădurilor] fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă. EMINESCU, N. 8. DLRLC
    • format_quote figurat Apele lui trag în lungul pămîntului dîra adîncă... a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O. 11. DLRLC
    • format_quote figurat Deodată cei 90 fr. pierduți îi răsăriră înainte, cu o dîră de mizerii după dînșii: chiria casei, birtul. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Urme lăsate de om sau de un animal pe pământ, pe zăpadă etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: urmă
      • format_quote Iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii și a încurca dîra lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
      • format_quote Mi-ar place să străbat... luncile cu răchită, după umbra dîrei de mistreț. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
      • format_quote Să iei dîra Oilor Pînă-n calea Furilor. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
    • 1.2. figurat Urmă de miros (de parfum etc.) lăsată de cineva. DLRLC
      • format_quote Lăsase pe urma ei o dîră de miros de aer, pe care nasul Pisicuții, cu mult mai priceput decît al meu, o descoperise. HOGAȘ, M. N. 94. DLRLC
    • chat_bubble A face dâră = a lăsa urme, semne (că a umblat cineva pe acolo). DLRLC
    • chat_bubble familiar A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. DEX '09 DEX '98
  • 2. Dungă, șinier. DEX '09
    • 2.1. prin specializare Dungă, rază de lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iazul sta neclintit ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dîră de lumină albă din fund pînă la mal. SADOVEANU, O. I 379. DLRLC
      • format_quote Prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți. CARAGIALE, O. II 226. DLRLC
      • format_quote Nu soare a răsărit, Ci murgu-mi e-mpodobit, Numai aur și argint, Face dîră pe pămînt. PĂSCULESCU, L. P. 61. DLRLC
etimologie:

dârî, dârăscverb

  • 1. popular A călca (ceva) lăsând dâre. DLRLC
    • format_quote Cine dracul te-a adus... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fînețele, Să-mi dîrăști livezile, Și să-mi paști ierburile? TEODORESCU, P. P. 627. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.