Definiția cu ID-ul 949399:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cărtureț, cărtureți, (cărturăreț), s.m. – Cărturar (Papahagi, 1925; Glod); învățat. (Maram.). – Et. nec. (MDA); probabil din cărturăreț (< cărturar + suf. -eț).