cărăbuș sm [At: GCR I, 264/27 / V: (reg) s~ / Pl: ~i / E: carab(aș) + -uș] 1 (Ent) Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei cu rădăcinile unor plante) Si: (pop) găinușă, gândac-de-mai (Melolonta vulgaris). 2 (Ent; îc) ~-verde Ileană (Cetonia aurata). 3 Poreclă dată țiganilor. 4 Bou cu coarnele încovoiate ca antenele cărăbușului (1). 5 Apelativ pentru un copil neastâmpărat.

CĂRĂBUȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure; apare pe la începutul lunii mai, se hrănește cu frunzele arborilor și e foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). V. bondar. Se pleca de culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și stătea cu mîna întinsă, pînă ce ei își luau zborul. PĂUN-PINCIO, P. 122. Vin țînțarii lăutarii, gîndăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. EMINESCU, O. I 87.

CĂRĂBUȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai; se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva cu rădăcinile diferitelor plante) și este foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). – Din carab[aș] (rar folosit) + suf. -uș.

CĂRĂBUȘ ~i m. Insectă din ordinul coleopterelor dăunătoare culturilor agricole, cu aripi dure de culoare castanie, care apare la începutul lunii mai. /carab + suf. ~uș

cărăbuș m. 1. gândac frumos, negru lucitor, ale cărui larve cauzează cele mai mari pagube agriculturei, mâncând rădăcinile plantelor (Melolontha). [Cf. albanește KARABAȘĂ].

cărăbúș m. (indirect d. lat. scarabéus [sard. l. carrabusu, fr. escarbot] d. vgr. skarábeios, skárabos și kárabos). Un fel de gîndac măricel castaniŭ numit și scărăbuș și găinușă (melolontha vulgaris). Se nutrește cu frunze și cauzează marĭ pagube plantațiunilor, maĭ ales larva luĭ, care trăĭește supt pămînt.

cărbuș sm vz cărăbuș

curăbuș sm vz cărăbuș

scărăbuș sm vz cărăbuș

scărăbúș V. cărăbuș.

cărăbuș s. m., pl. cărăbuși

cărăbuș s. m., pl. cărăbuși

cărăbuș s. m., pl. cărăbuși

CĂRĂBUȘ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuș-de-hrișcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbușel, hrișcar, gândac-de-hrișcă.

CĂRĂBUȘ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gîndac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuș-de-hrișcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbușel, hrișcar, gîndac-de-hrișcă.