cârligătură, cârligături, s.f. – Teren accidentat, brăzdat de văi și prezentând multe denivelări. ♦ (top.) Cârligătură, deal în Botiza, Ieud, Oncești, Săcel și Slătioara (Vișovan, 2005); deal și fânațe în Coroieni, Groșii Țibleșului și Suciu de Jos (Vișovan, 2008: 29); Cârligăturii, masiv izolat din alcătuirea Munților Țibleș, situat la izvoarele Văii Minget (afluent al pârâului Suciu) (Posea, 1980: 23). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din cârlig + suf. -ătură, cf. încârligătură „încrețitură”.