5 definiții pentru cvit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cvit sn vz chit

cvit a. achitat: când unul, când altul la cvit iese. [V. cfit].

fit adj. fix (maĭ vechĭ cvit orĭ cfit, d. rus. kvít, pop. kfit [de unde și turc. fit], d. germ. quitt, care vine d. fr. quitte, achitat, ĭar acesta d. lat. quietus, liniștit. V. achit, chitanță, încet. Cp. cu împac). Fam. Pop. A fi fit cu cineva, a-ĭ fi achitat datoria, a nu-ĭ maĭ datora nimica; sîntem fit, s’a sfîrșit datoria între noĭ. Munt. A trage la fit, a fugi de la datorie, a absenta de la școală. S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Cîșt, venit: Leĭba Carniol, care avînd cumpărat cfitul velnițelor de la Hirlăŭ și Suceava, Marcu Zaharia din tîrgul Noŭ, la Dorohoĭ, are a plăti cfitul velnițelor (condica pe 1827, Rev. Ist. 1918, 18).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cvit1, -ă, adj. (înv.) achitat.

cvít2, cvíturi, s.n. (înv.) impozit pe fabricatul țuicii.

Intrare: cvit
cvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.