CVADRIPLEGIE s. f. tetraplegie. (< fr. quadriplégie)

cvadriplegie s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. cvadriplegiei

CVADRI- (CUADRI-) „de patru ori, împătrit”. ◊ L. quadrus „pătrat” > fr. quadri-, germ. id., engl. id. > rom. cvadri- și cuadri-. □ ~coc (v. -coc), adj., care are patru bace; ~color (v. -color), adj., care are patru culori; ~fid (v. -fid), adj., (despre frunze) divizat în patru; ~flor (v. -flor), adj., care are patru flori; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., tehnică de înregistrare și de redare muzicală, bazată pe utilizarea a patru surse acustice; ~nom (v. -nom₂), s. n., expresie algebrică formată din patru termeni; ~petal (v. -petal), adj., care are patru petale; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie în care sînt lezate toate cele patru membre; ~silab (v. -silab), s. n., cuvînt format din patru silabe; ~valent (v. -valent), s. n., formațiune constituită din patru cromozomi în meioza autotetraploizilor și a alotetraploizilor segmentali.