6 definiții pentru cuvințel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVINȚÉL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt.Cuvânt + suf. -el.

CUVINȚÉL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt.Cuvânt + suf. -el.

cuvințel sn [At: CANTEMIR, HR. 52 / Pl: ~e / E: cuvânt + -el] (Pfm; șhp) 1-2 Cuvânt (1) (scurt).

CUVINȚÉL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvînt; vorbă, șirul vorbei. Văzură că el nu răspunde nici un cuvințel. ISPIRESCU, L. 247. Nu-ți uita cuvințelul. ALECSANDRI, T. I 341. Spune, mîndră, maică-ta Să-ngrădească ulița, Tot cu pari și cu nuiele Si cu cuvințele grele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 268.

cuvințél n., pl. ele. Fam. Iron. Cuvînt: așa ĭ-a fost cuvințelu pîn’ĭ-a ĭeșit suflețelu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuvințél s. n., pl. cuvințéle

cuvințél s. n., pl. cuvințéle

Intrare: cuvințel
cuvințel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvințel
  • cuvințelul
  • cuvințelu‑
plural
  • cuvințele
  • cuvințelele
genitiv-dativ singular
  • cuvințel
  • cuvințelului
plural
  • cuvințele
  • cuvințelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuvințel

  • 1. Diminutiv al lui cuvânt; șirul vorbei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vorbă 3 exemple
    exemple
    • Văzură că el nu răspunde nici un cuvințel. ISPIRESCU, L. 247.
      surse: DLRLC
    • Nu-ți uita cuvințelul. ALECSANDRI, T. I 341.
      surse: DLRLC
    • Spune, mîndră, maică-ta Să-ngrădească ulița, Tot cu pari și cu nuiele Si cu cuvințele grele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 268.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuvânt + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09