2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CUTRÉIER s. n. (Rar) Cutreierat. [Pr.: -tre-ier.Var.: (reg.) cutríer s. n.] – Din cutreiera (derivat regresiv).

CUTRÉIER s. n. (Rar) Cutreierat. [Pr.: -tre-ier.Var.: (reg.) cutríer s. n.] – Din cutreiera (derivat regresiv).

CUTRÉIER s. n. (Rar) Faptul de a c u t r e i e r a; cutreierat. (Atestat în forma cutrier) Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier. EMINESCU, O. I 152. – Variantă: (regional) cutriér s. n.

cutréier (rar) (cu-tre-) s. n.

cutreiér s. n. (sil. -tre-)

cutréĭer, a v. tr. (lat. con-tríbulo, -tribuláre, a zdrobi. V. treĭer). Străbat, colind, merg în lung și'n lat: a cutreĭera lumea. V. horhăĭ.

CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-.Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.

CUTRIERÁ vb. I v. cutreiera.

CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-.Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.

CUTRÍER s. n. v. cutreier.

CUTRIERÁ vb. I v. cutreiera.

CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate (în lung și în lat), a colinda (de la un capăt la altul), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. Vom cutreiera amîndoi lumea. CAMIL PETRESCU, T. II Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lîngă izvor. EMINESCU, O. IV 354. Voinicelul pribegea: Nouă țări Cutreiera. TEODORESCU, P. P. 438. Sărmanul om... cutreieră lumea în lungiș și-n curmeziș. ȘEZ. V 50. (Prin exagerare) Cutreieră la miezul nopții încăperile, pipăind pereții și căutînd mîner ele ușilor. C. PETRESCU, R. DR. 303. ◊ Intranz. Vreo trei ceasuri ai cutreierat cu Bică prin centru și mai departe. PAS, Z. I 167. ♦ (R a r) A traversa, a străbate. Tresări, cutreierat de un fior. SADOVEANU, M. 107. O vie rază de lună... cutreieră aerul. EMINESCU, N. 8. Un fel de foc... îi cutreieră... toți mușchii. EMINESCU, N. 10. ◊ Refl. (Neobișnuit) Voim acum să ne cercăm a descurca ițele istorice prin care s-a cutreierat această legendă, ca să treacă din imaginațiunea vechilor cîmpeni eleni, pînă în gura poporului nostru. ODOBESCU, S. I 213. 2. Tranz. A lua la rînd, a umbla (adesea) prin..., a frecventa. Cutreierase ulicioară cu ulicioară... CAMILAR, N. I 102. Cutreiera Cîrciumile, Și tot cerca Vinurile. TEODORESCU, P. P. 561. 3. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. Au fost multe, au fost felurite acele popoare ce s-au cutreierat pe aci. ODOBESCU, S. II 252. – Variantă: (regional) cutrierá (GOGA, C. P. 9, CREANGĂ, P. 117, ODOBESCU, S. III 14, I. IONESCU, P. 11) vb. I.

CUTRÍER s. n. v. cutreier.

CUTRIERÁ vb. I v. cutreiera.

cutreierá (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutréieră

cutreierá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutreiér, 3 sg. și pl. cutreiéră

CUTREIERÁ vb. 1. a colinda, a parcurge, a străbate, a vântura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ drumurile, satele.) 2. v. colinda. 3. v. călători. 4. a colinda, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a colinda, a se duce. (~ prin muzee.)

cutreierá (cutréier, cutreierát), vb.1. A străbate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinări, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contrĭbŭlāre „a bate grînele cu picioarele” (Pușcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluția sensului, cf. tribulație și Șeineanu, Semasiol., 159; Cortés 127. – Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad); cutreierătură, s. f. (hoinăreală, vagabondaj).

A CUTREIERÁ cutréier tranz. (teritorii, orașe, țări etc.) A străbate în lung și în lat; a colinda. [Sil. -tre-ie-] /<lat. contribulare

Intrare: cutreier
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutreier cutreierul
plural
genitiv-dativ singular cutreier cutreierului
plural
vocativ singular
plural
cutrier
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutrier cutrierul
plural
genitiv-dativ singular cutrier cutrierului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cutreiera
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cutreiera cutreierare cutreierat cutreierând singular plural
cutreieră cutreierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cutreier (să) cutreier cutreieram cutreierai cutreierasem
a II-a (tu) cutreieri (să) cutreieri cutreierai cutreierași cutreieraseși
a III-a (el, ea) cutreieră (să) cutreiere cutreiera cutreieră cutreierase
plural I (noi) cutreierăm (să) cutreierăm cutreieram cutreierarăm cutreieraserăm, cutreierasem*
a II-a (voi) cutreierați (să) cutreierați cutreierați cutreierarăți cutreieraserăți, cutreieraseți*
a III-a (ei, ele) cutreieră (să) cutreiere cutreierau cutreiera cutreieraseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cutriera cutrierare cutrierat cutrierând singular plural
cutrieră cutrierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cutrier (să) cutrier cutrieram cutrierai cutrierasem
a II-a (tu) cutrieri (să) cutrieri cutrierai cutrierași cutrieraseși
a III-a (el, ea) cutrieră (să) cutriere cutriera cutrieră cutrierase
plural I (noi) cutrierăm (să) cutrierăm cutrieram cutrierarăm cutrieraserăm, cutrierasem*
a II-a (voi) cutrierați (să) cutrierați cutrierați cutrierarăți cutrieraserăți, cutrieraseți*
a III-a (ei, ele) cutrieră (să) cutriere cutrierau cutriera cutrieraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)