CUTA, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța Pământului) A suferi o cutare². 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

cuta [At: I. P. VOITEȘTI, ap. DA / Pzi: ~tez / E: cută] 1 vt A încreți un material textil, a plia, a drapa. 2 vr (D. scoarța pământului) A suferi o cutare² (2). 3 vr (D. piele, mai ales d. cea de pe obraz) A se rida. 4 vr (Pex; d. oameni) A îmbătrâni.

cuteza vti [At: COD. VOR. 49/7 / Pzi: cutez / E: lp cottizare] 1 (Îoc a se teme) A îndrăzni. 2 A se încumeta. 3 A înfrunta.

CUTEZA (-tez) vb. tr. A îndrăzni: nu cuteza să-și arate fața dinaintea împăratului (ODOB.); cine cutează să spună adevărul, poate lesne umbla bătut ca mărul (ZNN.) [lat. vulg. cottĭzare < gr.].

CUTEZĂTOR, -TOARE adj. verb. și sm. f. CUTEZA Care cutează, îndrăzneț: se repezi către ~ii tineri și ... îi opri în loc (ODOB.) ¶ ¶ C. NECUTEZĂTOR.

CUTA, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare². 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

CUTEZA, cutez, vb. I. Tranz. (Urmat de un infinitiv sau de o completivă cu verbul la conjunctiv) A avea curajul de a spune sau de a face ceva nepermis sau neobișnuit; a îndrăzni, a se încumeta. Țipenie de om nu cuteza să mai treacă pe aici. CREANGĂ, P. 121. Am cutezat a trage cu pușca și-n cîrdurile de gîște sălbatice. ODOBESCU, S. III 23. Cunosc firea badii, Că cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. ◊ Absol. Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Dar înțelepciunea fără-a cuteza, E ca cutezarea fără a cugeta. BOLINTINEANU, O. 55. Ne-am iubi, nu cutezăm, Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.

A CUTA ~ez tranz. 1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută

A SE CUTA mă ~ez intranz. 1) (despre produse textile, confecții etc.) A face cute. 2) (despre scoarța terestră) A se deforma în cute sub acțiunea proceselor interne. 3) (despre piele, față etc.) A căpăta cute; a se încreți; a se zbârci; a se rida. /Din cută

A CUTEZA cutez tranz. A risca biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta. /<lat. cottizare

cutezà v. a avea curaj, a îndrăzni. [Gr. bizantin KOTTÍZO, a juca în zari (termen primitiv de joc): de unde a risca].

cutéz, a -zá v. tr. (lat. cottizo, cottĭzare, d. mgr. kottízo, joc cu zarurile. Cp. cu botez, nechez și retez). Îndrăznesc.

cuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutează; conj. prez. 1 sg. să cutez, 3 să cuteze

cuteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 cutează; conj. prez. 1 sg. să cutez, 3 să cuteze

cuta (a ~) vb., ind. prez. 3 cutează

cuteza (a ~) vb., ind. prez. 3 cutează

cuta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cutează

cuteza vb., ind. prez. 1 sg. cutez, 3 sg. și pl. cutează

cuteza (-z, -at), vb. – A îndrăzni, a se încumeta. – Mr. cutedz, cutidzare, megl., istr. cutez. Gr. ϰοττίζω „a juca zaruri” prin intermediul unei forme lat. pop. *cottizāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 66; Pușcariu 472; Candrea-Dens., 467; REW 2287; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67; Philippide, II, 711); cf. alb. kudzoń, ven. scotezar, rovign. kutisa, aquil. skuttia. – Der. cutezător, adj. (îndrăzneț); necutezător, adj. (timid); cutezanță, s. f. (temeritate), formațiune modernă, cu suf. neol. -anță; necutezanță, s. f. (timiditate).

SOLEM QUIS DICERE FALSUM AUDEAT (lat.) cine ar cuteza să spună că Soarele nu este adevărat? – Vergiliu, „Georgica”, I, 463-464. Evidențele nu pot fi contestate.

CUTA vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreți.

CUTEZA vb. 1. v. îndrăzni. 2. a se încumeta, a îndrăzni, a pofti. (Să ~ să nu vină la timp!) 3. v. permite.

CUTA vb. 1. a plisa. (~ o fustă.) 2. a drapa. (~ un material textil.) 3. (GEOL.) a (se) încreți. (Suprafața pămîntului s-a ~ în urma seismului.) 4. a (se) încreți, a (se) rida, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.) 5. a (se) încreți, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Vîntul ~ fața apei.)

CUTEZA vb. 1. a se încumeta, a îndrăzni, (astăzi rar) a se semeți, (pop.) a se bizui, (înv.) a ispiti, a se risca, (rar fig.) a se întinde. (Cine nu ~, nu izbutește.) 2. a se încumeta, a îndrăzni. a pofti. (Să ~ să nu vină la timp!) 3. a-și îngădui, a îndrăzni, a-și permite. (Cum ~ una ca asta?)

A cuta ≠ a descreți

A cuteza ≠ a se jena, a se intimida, a se rușina, a se sfii, a se teme