10 definiții pentru cusătorie (meserie)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUSĂTORIE1 s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. – Cusător (puțin folosit „croitor” < coase) + suf. -ie.
CUSĂTORIE1 s. f. (Rar) Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. – Cusător (puțin folosit „croitor” < coase) + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cusătorie sf [At: H II, 168 / V: ~sut~ / Pl: ~ii / E: cusător + -ie] 1-4 Meșteșugul cusătorului (1-4). 5 Locul unde se fac cusături (1) Si: croitorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUSĂTORIE, (2) cusătorii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea, meșteșugul de a coase. 2. Atelier unde se cos rufe, albituri, haine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cusătorie f. 1. meșteșug de a coase; 2. atelier unde se coase.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cusutorie sf vz cusătorie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cusătoreásă, -íe, -úră, V. cusutor-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cusutoríe f. Est. Meseria de a coase. Atelieru unde se coase. – În vest cusă-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cusătorie s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cusătorie s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cusătorie (meserie, atelier) s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cusătorie, cusătoriisubstantiv feminin
- 1. Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Cusător (puțin folosit „croitor” din coase) + sufix -ie. DEX '09 DEX '98