3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUSUT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.

CUSUT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.

cusut2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / Pl: ~uți, ~e / E: coase] 1 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Fixat cu un fir de ață cu ajutorul acului. 2 (Îlav) ~ cu ață albă Cu falsitate vizibilă. 3 Brodat. 4 (Reg) Fixat în cuie. 5 (Reg) Foarte răcit.

cusut1 sn [At: CREANGĂ, A. 62 / V: (reg) cos~ / Pl: ~uri / E: coase] 1 Fixare a părților unui articol vestimentar sau a unui petic, a unui nasture etc, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac Si: coasere (1), cusătură (1). 2 Operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele Si: coasere (2), cusătură (6). 3 (Reg; ccr) Cusătură (6). 4-5 (Pan) Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. 6 (Îs) Mașină de ~ Mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, a încălțămintei etc.

CUSUT s. n. Acțiunea de a coase. Cînd m-a văzut... intrînd, a încetat cusutul. IBRĂILEANU, A. 108. Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul. CREANGĂ, A. 62. ♦ (Concretizat) Cusătură. Să te-ajungă, mîndro, ajungă, Să te-ajungă un dor ș-un drag, Să-mi ieși cu cusutu-n prag. BIBICESCU, P. P. 51.

cusut n. lucrarea de a coase: ață de cusut.

cusút n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coase obișnuit: am perdut o oră cu cusutu. – Mașina de cusut a fost inventată la 4 April 1830 de Francezu Bartolomeŭ Thimonnier, născut la 1793 în Abresle (Francia). Cusutoriĭ și cusutoresele care au văzut primele mașinĭ de cusut le-aŭ distrus cu topoarele. Thimonnier muri sărac la 1857, ĭar după doĭ anĭ Americanu Howe perfecționă mașina și se îmbogăți.[1]

  1. În original, anul inventării mașinii de cusut tipărit greșit: 1930. — LauraGellner

COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Lat. pop. cosere (= consuere).

coase [At: ANON. CAR. / Pzi: cos / E: ml cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu un ac. 2 vt A confecționa o haină. 3 vt A broda. 4 vt (Înv; îe) A ~ mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 vt (Înv; îe) A ~ petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (Îvp; îe) A ~ la oboroace A sforăi în somn. 7 vt (D. cărți, caiete) A fixa cu ață sau sfoară filele. 8 vt A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 vt (Mol; Buc) A bate cuie. 10 vt (Îrg) A ~ cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 11 vt (Reg; d. uși) A căptuși cu scânduri. 12 vt (Înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-l. 13 vt (Fig) A străpunge. 14 vt (Îvr; îe) A ~ cu ochii A privi cu atenție. 15 vt (Înv; îe) A ~ din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 vr (Îvp) A îngheța.

COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din lat. pop. cosere (= consuere).

COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui ac. Cos un nasture la haină.Și cînd are ac și ață, coasă-ai dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. (Poetic) Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. ◊ Expr. A coase petic de (sau la) petic = a fi strîngător, zgîrcit. Cusut cu ață albă v. ață. 2. A broda. Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45. 3. A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. 4. A fixa. Oamenii s-au grăbit să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272. 5. Fig. A cerceta în mod amănunțit, a scruta. Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. – Prez. ind. pers. 3 pl.: cos și coasă.

A COASE cos tranz. 1) (bucăți de țesătură, piese de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A prinde printr-o cusătură. ~ nasturii. ~ mâneca. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de rufărie) A confecționa dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ață. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plăgi) A împreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere

coase v. a prinde sau a legă cu un fir petrecut printr’un ac: a coase la gherghef (cu flori), a broda. [Lat. vulg. COSERE = clasic CONSUERE].

cos, cusút, a coáse v, tr. (lat. cónsuo, -súere, pop. coso, cósere, d. con-, la un loc, și súere, a coase; it. cucire, Neapole kósere, pv. sp. pg. coser, fr. coudre.Cos, coșĭ, coase; eĭ coase; să coasă. V. sulă, sutură). Unesc (bucățĭ de pînză, de pele) pin ajutoru aculuĭ cu ață saŭ al suleĭ. A coase la gherghef, a broda la gherghef.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 2 sg. coși, 3 sg. coase, imperf. 1 coseam, perf. s. 1 sg. cusui, m.m.c.p. 1 pl. cususerăm; conj. prez. 1 sg. să cos, 3 să coa; ger. cosând; part. cusut

coase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coasem, imperf. 3 sg. cosea, perf. s. 1 sg. cusui, 1 pl. cusurăm; conj. prez. 3 să coasă; ger. cosând; part. cusut

coase vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coasem, imperf. 3 sg. cosea, perf. s. 1 sg. cusui, 1 pl. cusurăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coasă; ger. cosând; part. cusut

coase (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coasem, imperf. coseam, conj. coasă)

cos, coase 3, coasem 1 pl., coasă 3 conj., coseam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUSUT s. 1. v. cârpire. 2. (TEHN.) cusătură. (~ul a două plăci metalice.)

CUSUT s. 1. cîrpire, coasere, prindere, țesere. (~ găurii de la ciorap.) 2. (TEHN.) cusătură. (~ a două plăci metalice.)

COASE vb. 1. v. cârpi. 2. a pune. (I-a ~ un petic la pantaloni.) 3. v. broda.

COASE vb. 1. a cîrpi, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (I-a ~ ciorapul.) 2. a pune. (I-a ~ un petic la pantaloni.) 3. a broda, (reg.) a împistri, (Transilv. și Maram.) a chindisi, (prin Maram.) a popistri, (prin Ban. și Transilv.) a șlingui, (prin Transilv.) a ștricăni. (~ cu flori; ~ la gherghef.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coase (cos, cusut), vb.1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. – 2. A însăila. – 3. A broda. – 4. A înfige, a bate cuie. – 5. A înțepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. Lat. pop. cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); cf. vegl. koser, it. cucire (engad. kuzir), prov. cozer, fr. coudre, cat. cosir, sp., port. coser.Der. cusut, s. n. (acțiunea de a coase); cusătură (var. mr. cusutură), s. f. (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al lat. *consutūra (Pușcariu 460; DAR), cf. calabr. cusitura, fr. couture, sp., cat., port. costura; cusător, s. m. (ucenic de croitor); cusătoare (var. cusătoreasă), s. f. (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță, s. f. (croitoreasă); cusătorie, s. f. (croitorie; atelier de croitorie); descoase, vb. (a desface din cusături); cosoi, s. n. (Trans., legătură, fașă).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cusut cu ață albă expr. neconvingător, vizibil fals.

Intrare: cusut (adj.)
cusut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cusut
  • cusutul
  • cusutu‑
  • cusu
  • cusuta
plural
  • cusuți
  • cusuții
  • cusute
  • cusutele
genitiv-dativ singular
  • cusut
  • cusutului
  • cusute
  • cusutei
plural
  • cusuți
  • cusuților
  • cusute
  • cusutelor
vocativ singular
plural
Intrare: cusut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cusut
  • cusutul
  • cusutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cusut
  • cusutului
plural
vocativ singular
plural
cosut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: coase
verb (VT611)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coase
  • coasere
  • cusut
  • cusutu‑
  • cosând
  • cosându‑
singular plural
  • coase
  • coaseți
  • coseți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cos
(să)
  • cos
  • coseam
  • cusui
  • cususem
a II-a (tu)
  • coși
(să)
  • coși
  • coseai
  • cusuși
  • cususeși
a III-a (el, ea)
  • coase
(să)
  • coa
  • coase
  • cosea
  • cusu
  • cususe
plural I (noi)
  • coasem
(să)
  • coasem
  • coseam
  • cusurăm
  • cususerăm
  • cususem
a II-a (voi)
  • coaseți
(să)
  • coaseți
  • coseați
  • cusurăți
  • cususerăți
  • cususeți
a III-a (ei, ele)
  • cos
(să)
  • coa
  • coase
  • coseau
  • cusu
  • cususeră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cusutsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd m-a văzut... intrînd, a încetat cusutul. IBRĂILEANU, A. 108. DLRLC
    • format_quote Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul. CREANGĂ, A. 62. DLRLC
    • 1.1. regional concretizat Cusătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cusătură
      • format_quote Să te-ajungă, mîndro, ajungă, Să te-ajungă un dor ș-un drag, Să-mi ieși cu cusutu-n prag. BIBICESCU, P. P. 51. DLRLC
    • 1.2. Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi coase DEX '98 DEX '09

coase, cosverb

  • 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: descoase
    • format_quote Cos un nasture la haină. DLRLC
    • format_quote Și cînd are ac și ață, coasă-al dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. DLRLC
    • format_quote Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. DLRLC
    • format_quote poetic Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. DLRLC
    • chat_bubble A coase petic de petic = a fi zgârcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Cusut cu ață albă. DLRLC
  • 2. Broda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: broda
    • format_quote Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. DLRLC
    • format_quote Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45. DLRLC
  • 3. medicină A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. DEX '09 DLRLC
  • 4. Fixa. DLRLC
    sinonime: fixa
    • format_quote Oamenii s-au grăbit să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272. DLRLC
  • 5. figurat A cerceta în mod amănunțit. DLRLC
    • format_quote Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a plural și: coasă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.