2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curuna v vz cununa

cunún și (Trans. noed) curún, a v. tr. (d. cunună saŭ d. lat. coronare, a încununa, a încorona; pv. cat. sp. coronar, fr. couronner, pg. coroar). Vechĭ. Încunun. Azĭ. Căsătoresc: preotu ĭ-a cununat. Doară nu m’am cununat cu el saŭ cu ĭa! se zice ironic cînd cineva se tot ține de tine și nu te lasă să te ducĭ unde vreĭ, ca cum aĭ fi legat pin contract.

cunúnă și (Trans. nord) curúnă f., pl. ĭ (lat. coróna, mrom. curună, it. pv. sp. corona, fr. couronne, pg. coróa. V. coronă). Coronă: cununa crăieĭ ungureștĭ (Cost. 1, 249). Podoabă făcută dintr’un cerc de frunze: o cunună de stejar ca premiŭ unuĭ elev. Fig. Ceĭa ce seamănă a cunună: o cunună de munțĭ, de dințĭ. A ținea cuĭva cununa, a-l cununa ca nun. V. ghirlandă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: curuna
curuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: curună
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curu
  • curuna
plural
  • curuni
  • curunile
genitiv-dativ singular
  • curuni
  • curunii
plural
  • curuni
  • curunilor
vocativ singular
plural