7 definiții pentru curui

coroiu (curuiu) m. șoim care se învață de vânători a prinde prepelițe (Astur palumbarius): ducând câinii de sgardă și curuii de lănțușe OD. [Ung. KAROLY].

coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curuí, curuiesc, (curlui), vb. tranz. – (reg.; pop.) A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașa!” (Bilțiu, 1996: 300); „Icoane mă curuiesc / Și-n biserici mă tomnesc” (Bilțiu, 1996: 223). – Cf. croi „a confecționa” (< sl. krojiti) (MDA).

curuí, curuiesc, (curlui), vb. tranz. – A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașă!” (Bilțiu 1996: 300); „Icoane mă curuiesc / Și-n biserici mă tomnesc” (Bilțiu 1996: 223). – Cf. croi (< sl. krojiti).

Intrare: curui
curui
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.