4 definiții pentru curugiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curugiu sm [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc korugy] (Tcî) 1 Soldat turc cu serviciul militar îndeplinit Si: veteran. 2 Invalid scutit de a merge pe front, însărcinat cu alte misiuni Si: apt necombatant.
curugíŭ m. (turc. koruğu, pădurar, veteran, d. koru, parc, pădure). Vechĭ. Veteran. Azĭ. Fc. Pădurar și supraveghetor de care cu grîŭ la transport.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curugiu (-ii), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curugiu, curugii, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curugiu
curugiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)