4 definiții pentru curugiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curugiu sm [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc korugy] (Tcî) 1 Soldat turc cu serviciul militar îndeplinit Si: veteran. 2 Invalid scutit de a merge pe front, însărcinat cu alte misiuni Si: apt necombatant.

curugíŭ m. (turc. koruğu, pădurar, veteran, d. koru, parc, pădure). Vechĭ. Veteran. Azĭ. Fc. Pădurar și supraveghetor de care cu grîŭ la transport.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curugiu (-ii), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curugiu, curugii, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran.

Intrare: curugiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curugiu
  • curugiul
  • curugiu‑
plural
  • curugii
  • curugiii
genitiv-dativ singular
  • curugiu
  • curugiului
plural
  • curugii
  • curugiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)