opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curtenit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I 73 / Pl: ~iți, ~e / E: curteni] (Înv; md. femei) Curtat2.

CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

corteni v vz curteni

curteni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 44/2 / V: (îvr) cor~ / Pzi: ~nesc / E: curtean] (Înv) 1 A aduce pe cineva în serviciul unei curți (5) (făcându-l curtean (1-2)). 2 A susține cauza cuiva (în fața unui șef). 3 A curta. 4 A face o vizită cuiva, în semn de prețuire. corectat(ă)

CURTENI, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.

A CURTENI ~esc tranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean

curtenì v. a curta pe cineva.

curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curteni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, 3 sg. curtenește, imperf. 1 curteneam; conj. prez. 1 sg. să curtenesc, 3 să curtenească

curteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, imperf. 3 sg. curtenea; conj. prez. 3 să curtenească

curteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenesc, imperf. 3 sg. curtenea; conj. prez. 3 sg. și pl. curtenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURTENI vb. v. curta.

curteni vb. v. CURTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curteni, curtenesc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.

curteni s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.

Intrare: curtenit
curtenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtenit
  • curtenitul
  • curtenitu‑
  • curtenită
  • curtenita
plural
  • curteniți
  • curteniții
  • curtenite
  • curtenitele
genitiv-dativ singular
  • curtenit
  • curtenitului
  • curtenite
  • curtenitei
plural
  • curteniți
  • curteniților
  • curtenite
  • curtenitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: curteni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curteni
  • curtenire
  • curtenit
  • curtenitu‑
  • curtenind
  • curtenindu‑
 singular plural
  • curtenește
  • curteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curtenesc
 (să)
  • curtenesc
  • curteneam
  • curtenii
  • curtenisem
a II-a (tu)
  • curtenești
 (să)
  • curtenești
  • curteneai
  • curteniși
  • curteniseși
a III-a (el, ea)
  • curtenește
 (să)
  • curtenească
  • curtenea
  • curteni
  • curtenise
plural I (noi)
  • curtenim
 (să)
  • curtenim
  • curteneam
  • curtenirăm
  • curteniserăm
  • curtenisem
a II-a (voi)
  • curteniți
 (să)
  • curteniți
  • curteneați
  • curtenirăți
  • curteniserăți
  • curteniseți
a III-a (ei, ele)
  • curtenesc
 (să)
  • curtenească
  • curteneau
  • curteniră
  • curteniseră
corteni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curteni, curtenescverb

  • 1. învechit Curta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curta
    • format_quote Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. DLRLC
    • format_quote Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit A felicita (căutând să câștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). DLRLC
      sinonime: felicita omagia
      • format_quote Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267. DLRLC
etimologie:
  • curtean DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.