2 intrări

12 definiții

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean.

CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face curte (mai ales unei femei), a căuta să intre în grațiile cuiva (măgulindu-l, lingușindu-l). V. curta. Mare ghiduș era și nostim... s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum. ALECSANDRI, T. I 311. Ea dacă vede că alt îi zîmbește, Umblă după dînsa și o curtenește. PANN, P. V. II 97. ♦ (Neobișnuit) A felicita (căutînd să cîștige bunăvoința cuiva), a omagia (prin lingușiri). Sosi la 12 noiemvrie la Alba-Iulia, spre a curteni pe Mihai-vodă despre norocita sa biruință. BĂLCESCU, O. II 267.

curtení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 să curteneáscă

curtení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. curteneáscă

A CURTENÍ ~ésc tranz. înv. (femei) A face curte; a curta. /Din curtean

curtení, curtenésc, vb. IV (înv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva în serviciul unei curți (domnești sau boierești). 3. a recomanda, a susține pe cineva, a pune o vorbă bună pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasă; a i se închina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a învăța manierele elegante.

curténi s.m. pl. (înv.) 1. persoane care îndeplinesc slujbe la curtea domnească. 2. soldați din garda călăreață a domnitorului; viteji, slujitori, ostași de curte.

curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: curteni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curteni curtenire curtenit curtenind singular plural
curtenește curteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curtenesc (să) curtenesc curteneam curtenii curtenisem
a II-a (tu) curtenești (să) curtenești curteneai curteniși curteniseși
a III-a (el, ea) curtenește (să) curtenească curtenea curteni curtenise
plural I (noi) curtenim (să) curtenim curteneam curtenirăm curteniserăm, curtenisem*
a II-a (voi) curteniți (să) curteniți curteneați curtenirăți curteniserăți, curteniseți*
a III-a (ei, ele) curtenesc (să) curtenească curteneau curteni curteniseră
Intrare: curtenire
curtenire infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curtenire curtenirea
plural curteniri curtenirile
genitiv-dativ singular curteniri curtenirii
plural curteniri curtenirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)