10 definiții pentru curtenie

CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie.

CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie.

CURTENÍE s. f. (Rar) Curtoazie. Dintr-un sentiment permis de curtenie venisem să-i urez călătorie bană. GALACTION, O. I 97.

curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei

curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei

CURTENÍE s. v. amabilitate, atenție, curtoazie, galanterie, gentilețe, politețe.

CURTENÍE s.f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. [< curtean + -ie, după fr. courtoisie].

curtenie f. politeță grațioasă, atențiune delicată.

curteníe f. (d. curtean). Politeță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curteníe s. v. AMABILITATE. ATENȚIE. CURTOAZIE. GALANTERIE. GENTILEȚE. POLITEȚE.

Intrare: curtenie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curtenie curtenia
plural
genitiv-dativ singular curtenii curteniei
plural
vocativ singular
plural