10 definiții pentru curtenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie.

CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie.

curtenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 115 / Pl: ~ii / E: curtean + -ie] 1 Curtoazie. 2 (Înv) Funcție la curte (5). 3 (Înv) Maniere de la curte (5).

CURTENÍE s. f. (Rar) Curtoazie. Dintr-un sentiment permis de curtenie venisem să-i urez călătorie bană. GALACTION, O. I 97.

CURTENÍE s.f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. [< curtean + -ie, după fr. courtoisie].

curtenie f. politeță grațioasă, atențiune delicată.

curteníe f. (d. curtean). Politeță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei

curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURTENÍE s. v. amabilitate, atenție, curtoazie, galanterie, gentilețe, politețe.

curtenie s. v. AMABILITATE. ATENȚIE. CURTOAZIE. GALANTERIE. GENTILEȚE. POLITEȚE.

Intrare: curtenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtenie
  • curtenia
plural
genitiv-dativ singular
  • curtenii
  • curteniei
plural
vocativ singular
plural

curtenie

etimologie:

  • Curtean + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN