6 definiții pentru curteancă

CURTEÁNCĂ, curtence, s. f. Curteană. – Curtean + suf. -că.

CURTEÁNCĂ, curtence, s. f. Curteană. – Curtean + suf. -că.

CURTEÁNCĂ, curt.ence, s. f. (În orînduirea feudală) Nobilă care stă la curtea regală (sau domnească) îndeplinind anumite îndatoriri de ceremonial; doamnă de onoare. Se plimba cam razna de curtencele sale. ISPIRESCU, U. 12. Smulse pe biata Ancuța din zadarnicile îngrijiri ale jupanițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138.

curteáncă s. f., g.-d. art. curténcei; pl. curténce

curteáncă s. f., g.-d. art. curténcei; pl. curténce

CURTEÁNCĂ ~énce f. Femeie de viță nobilă care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau făcea parte din suita acestuia. /curtean + suf. ~că

Intrare: curteancă
curteancă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curteancă curteanca
plural curtence curtencele
genitiv-dativ singular curtence curtencei
plural curtence curtencelor
vocativ singular
plural