11 definiții pentru cursivitate

CURSIVITÁTE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate.

CURSIVITÁTE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate.

CURSIVITÁTE s. f. Caracterul cursiv (1) al vorbirii, al scrierii sau al formulării ideilor.

cursivitáte s. f., g.-d. art. cursivitắții

cursivitáte s. f., g.-d. art. cursivității

CURSIVITÁTE s. v. fluență.

CURSIVITÁTE s.f. Caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. [< cursiv + -itate].

CURSIVITÁTE s. f. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. (< cursiv + -itate)

CURSIVITÁTE f. Însușire, calitate a vorbirii sau a stilului de a fi cursiv. [G.-D. cursivității] /cursiv + suf. ~tate


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURSIVITÁTE s. f. (< cursiv, -ă + suf. -itate): caracteristică a citirii, scrierii și vorbirii, însușirea acestora de a fi cursive.

Intrare: cursivitate
cursivitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cursivitate cursivitatea
plural
genitiv-dativ singular cursivități cursivității
plural
vocativ singular
plural